Postumanism

Postumanismul (însemnând „după umanism” sau „dincolo de umanism”) este o idee din filosofia continentală și teoria critică, care răspunde prezenței antropocentrismului în gândirea secolului al XXI-lea. Acesta cuprinde o mare varietate de ramuri, inclusiv:

  1. Antiumanismul: o ramură a teoriei care critică umanismul tradițional și ideile tradiționale despre condiția umană, vitalitate și agenți.
  2. Postumanismul cultural: o ramură a teoriei culturale, critică ipotezele fundamentale ale umanismului și moștenirea sa, examinează și pune sub semnul întrebării noțiunile istorice de „uman” și „natura umană”, provocând adesea noțiunile tipice de subiectivitate și întruchipare umană, și se străduiește să treacă dincolo de conceptele arhaice de „natura umană” pentru a le dezvolta pe unele care se adaptează constant la cunoștințele tehno-științifice contemporane.
  3. Postumanismul filozofic: o direcție filosofică, care se bazează pe postumanismul cultural; componenta filosofică examinează implicațiile etice ale extinderii cercului de preocupare morală și extinderii subiectivităților dincolo de specia umană.
  4. Condiția postumană: deconstrucția condiției umane de către teoreticienii critici.
  5. Transumanismul postuman: o ideologie și o mișcare transumană care, pornind de la filozofia postumanistă, urmărește să dezvolte și să pună la dispoziție tehnologii care să permită nemurirea și să îmbunătățească semnificativ capacitățile intelectuale, fizice și psihologice umane pentru a realiza un „viitor postuman”.
  6. Preluarea IA: o variantă a transumanismului în care oamenii nu vor fi îmbunătățiți, ci mai degrabă înlocuiți în cele din urmă cu inteligențe artificiale. Unii filozofi și teoreticieni, inclusiv Nick Land, promovează opinia că oamenii ar trebui să îmbrățișeze și să accepte eventuala lor dispariție ca o consecință a unei singularități tehnologice. Acest lucru este legat de viziunea „cosmismului”, care susține construirea unei inteligențe artificiale puternice, chiar dacă poate atrage sfârșitul umanității, deoarece, în opinia lor, „ar fi o tragedie cosmică dacă omenirea îngheață evoluția la nivelul uman micuț” .
  7. Extincția umană voluntară, care caută un „viitor postuman” care în acest caz este un viitor fără oameni.

Postumanismul filozofic

Filosoful Theodore Schatzki sugerează că există două varietăți de postumanism de tip filozofic:

Unul, pe care el îl numește „obiectivism”, încearcă să contracareze accentuarea excesivă a subiectivului sau intersubiectivului care pătrunde în umanism și subliniază rolul agenților non-umani, fie că sunt animale și plante, fie computere sau alte lucruri, deoarece „oameni și non-oameni , [obiectivismul] proclamă, se codifică unul pe altul”, și pretinde, de asemenea, „independența (unor) obiecte față de activitatea umană și conceptualizare”.

O „a doua agendă postumanistă” este „prioritizarea practicilor față de indivizi (sau subiecți individuali)”. care, spun ei, constituie individul.

Poate exista un al treilea fel de postumanism, propus de filozoful Herman Dooyeweerd. Deși nu l-a etichetat drept „postumanism”, el a făcut o critică imanentă a umanismului și apoi a construit o filozofie care nu presupunea nici gândirea umanistă, nici scolastică, nici greacă, ci a început cu un motiv religios diferit. Dooyeweerd a prioritizat legea și semnificația ca fiind ceea ce permite omenirii și tuturor celorlalte să existe, să se comporte, să trăiască, să apară etc. „Sensul este ființa a tot ceea ce a fost creat”, a scris Dooyeweerd, „și chiar natura sinelui nostru”.  Atât oamenii, cât și non-umanii funcționează deopotrivă sub rezerva unei „laturi de drept” comune, care este diversă, compusă dintr-un număr de sfere sau aspecte de drept distincte. Ființa temporală atât a omului, cât și a non-umanului este multi-aspectuală; de exemplu, atât plantele, cât și oamenii sunt corpuri, funcționând în aspectul biotic, și atât computerele cât și oamenii funcționează în aspectul formativ și lingual, dar oamenii funcționează și în aspectele estetice, juridice, etice și de credință. Versiunea Dooyeweerdiană este capabilă să încorporeze și să integreze atât versiunea obiectivistă, cât și versiunea practicilor, deoarece le permite agenților non-umani propria lor funcționare a subiectului în diverse aspecte și pune accent pe funcționarea aspectuală.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)

Introducere în inteligența artificială
Introducere în inteligența artificială

Inteligența artificială s-a dezvoltat exploziv în ultimii ani, facilitând luarea deciziilor inteligente și automate în cadrul scenariilor de implementare. Inteligența artificială se referă la un ecosistem de modele și tehnologii pentru percepție, raționament, interacțiune și învățare.  Asistăm la o convergență … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $2.99$5.24 Selectează opțiunile
Pandemia COVID-19 - Abordări filosofice
Pandemia COVID-19 – Abordări filosofice

Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0.00$3.66 Selectează opțiunile
Controversa dintre Isaac Newton și Robert Hooke despre prioritatea în legea gravitației
Controversa dintre Isaac Newton și Robert Hooke despre prioritatea în legea gravitației

Una din cele mai disputate controverse privind prioritatea unor descoperiri științifice este cea privind legea gravitației universale, între Isaac Newton și Robert Hooke. În acest eseu extind o lucrare mai veche pe aceeași temă, ”Isaac Newton vs. Robert Hooke în … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0.00$1.95 Selectează opțiunile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *