O poliţă de asigurare de proprietate sau de răspundere este un „contract personal,” un „contract condiţional,” un „contract unilateral,” un „contract de adeziune,” un „contract de garanţie,” şi un contract care prevede că persoana asigurată are un interes asigurabil când se asigură împotriva unor situaţii neprevăzute.
Mai mult: un contract de asigurare este un Uberrima fides. Aceasta este o expresie latină care înseamnă „de cea mai mare bună credinţă”. Acesta este numele unei doctrine juridice care guvernează contractele de asigurare. Acest lucru înseamnă că toate părţile unui contract de asigurare trebuie să fie de bună-credinţă, să facă o declaraţie completă a tuturor faptelor materiale din propunerea de asigurare. Acest lucru contrastează cu doctrina juridică de caveat emptor (lasa cumpărătorul să îşi dea seama).
Contract personal
Poliţele de asigurare de proprietate şi răspundere acoperă persoane şi nu proprietăţi sau operaţiuni. Deşi termenii „mi-am asigurat” sau „mi-am asigurat motocicleta” sunt utilizate în mod obişnuit, acestea nu sunt corecte din punct de vedere tehnic. Contractul între asigurător şi asigurat este un contract personal între o entitate care asigură şi una sau mai multe persoane, pe baza „intereselor asiguratorii”, financiare, faţă de obiectul sau răspunderea care este asigurată. Cu alte cuvinte, întrebarea este dacă se va face plata la apariţia unei situaţii neprevăzute, şi modul în care o astfel de plată va fi cuantificată, depinde de pierderile economice suferite de persoanele respective.
Contract condiţional
Poliţele de asigurare de proprietate şi răspundere se spune că sunt „contracte condiţionale” deoarece obligaţia asigurătorului de a efectua plata poate fi condiţionată de anumite condiţii pe care trebuie să le îndeplinească asiguraţii.
Contract unilateral
Doar o singură parte este obligată prin lege să respecte obligaţiile contractuale după ce prima este plătită de către asigurător. Numai asiguratorul a făcut o promisiune despre ce va face în viitor, şi numai asigurătorul poate fi acuzat de încălcarea contractului.
Contract de adeziune
Poliţele de asigurare de proprietate şi răspundere se spune că sunt „contracte de adeziune”, deoarece asigurătorul şi părţile asigurate au o putere inegală de negociere, asiguratul neputând negocia termenii contractului şi trebuind să accepte oferta asigurătorului aşa cum e. Important, regula privind „contractele de adeziune”, spune că orice ambiguităţi se rezolvă în favoarea asiguratului.
Contract de garanţie
Poliţele de asigurare de proprietate şi răspundere se spune că sunt „contracte de garantie”, deoarece scopul asigurării este de a despăgubi pe asigurat – respectiv, pentru o pierdere pe care asiguratul a suferit-o. Principiul de despăgubire este că asiguratul nu ar trebui să profite de poliţă. Aceasta nu exclude posibilitatea ca asiguratul va suferi unele pierderi. De fapt, multe poliţe includ o cheltuială deductibilă care garantează că asiguratul va plăti el însuşi o parte din fiecare pierdere suferită.
Interes asigurabil
Interesul asigurabil este o pierdere economică care poate apare datorită unui eveniment advers al persoanei (persoanelor) asigurate.
Un contract de asigurare este valabil legal numai în cazul în care asiguratul are un interes asigurabil, respectiv, în cazul în care acesta are o relaţie financiară recunoscută legală cu obiectul de asigurare şi va suferi pierderi în cazul în care obiectul este deteriorat.
Lasă un răspuns