(Fațada editurii Otava din Helsinki, Finlanda)
Industria globală de publicare de cărți reprezintă peste 100 de miliarde de dolari din venituri anuale, sau aproximativ 15% din totalul industriei media.
Editorii cu scop lucrativ de cărți care deservesc publicul larg sunt adesea denumiți „editori comerciali”. Majoritatea cărților sunt publicate de un număr mic de edituri de carte foarte mari, dar există mii de edituri de carte mai mici. Multe edituri de carte mici și mijlocii sunt specializate într-o anumită zonă. În plus, mii de autori au creat case de editură și și-au autopublicat propriile lucrări. În cadrul editurii de carte, editorul înregistrat pentru o carte este entitatea în numele căreia este înregistrat ISBN-ul cărții. Editorul înregistrat poate fi sau nu editorul real.
În 2013, Penguin (deținut de Pearson) și Random House (deținut de Bertelsmann) au fuzionat, restrângând industria la o mână de mari editori, pe măsură ce s-a adaptat la media digitală. Fuziunea a creat cel mai mare editor de carte de larg consum din lume, cu o cotă de piață globală de peste 25%. Aproximativ 60% din cărțile în limba engleză sunt produse prin editurile „Big Five”: Penguin Random House, Hachette, HarperCollins, Simon & Schuster și Macmillan. În noiembrie 2020, ViacomCBS a fost de acord să vândă Simon & Schuster, al treilea cel mai mare editor de carte din Statele Unite, către Penguin Random House, într-o afacere care va crea primul megaeditor.
Evoluțiile recente
Publicarea accesibilă folosește digitizarea cărților pentru a marca cărțile în XML și apoi produce mai multe formate din acesta pentru a le vinde clienților, țintindu-i adesea pe cei cu dificultăți de citire. Formatele includ o varietate de dimensiuni mai mari de tipărire, formate de tipărire specializate pentru dislexie, probleme de urmărire a ochilor și degenerescență maculară, precum și Braille, DAISY, cărți audio și cărți electronice.
Publicarea ecologică înseamnă adaptarea procesului de publicare pentru a minimiza impactul asupra mediului. Un exemplu în acest sens este conceptul de imprimare la cerere, folosind tehnologia digitală sau de tipărire la cerere. Acest lucru reduce nevoia de a expedia cărți, deoarece acestea sunt fabricate aproape de client, la timp.
O dezvoltare ulterioară este creșterea publicării on-line, unde nu sunt produse cărți fizice. Cartea electronică este creată de autor și încărcată pe un site web de unde poate fi descărcată și citită de oricine.
Un număr tot mai mare de autori folosesc marketingul de nișă online pentru a vinde mai multe cărți prin interacțiunea cu cititorii lor online.
Lasă un răspuns