Puncte de basculare pozitive în schimbările climatice

Un punct de basculare este atunci când o intervenție mică duce la consecințe mari și pe termen lung pentru evoluția unui sistem complex, modificându-i profund modul de funcționare. Un astfel de răspuns extrem de neliniar este de obicei autopropulsat și greu de inversat. Punctele de basculare pot interacționa între sisteme, scale spațiale și temporale. Esențială pentru apariția lor este prezența unui feedback pozitiv puternic întăritor în cadrul unui sistem, care poate amplifica o mică schimbare inițială și o poate transforma într-o consecință mare.

Recunoașterea punctelor de basculare „negative” în sistemele climatice, ecologice și biogeochimice a fost cheia pentru identificarea și stabilirea mai multor „granițe planetare”. Recent, dovezi că se pot apropia astfel de puncte critice au susținut declarațiile unei urgențe climatice și ecologice. Acest lucru a condus, la rândul său, la ținte din ce în ce mai ambițioase pentru a aborda schimbările climatice și a inversa declinul biodiversității – în special obiectivul de a limita încălzirea globală la 1,5 °C. Dar astfel de obiective necesită rate transformatoare ale schimbării societale – inclusiv o scădere globală continuă, de aproximativ 7% pe an, în medie, de acum înainte depășind 10% pe an în economiile avansate. Prin urmare, există un consens din ce în ce mai mare conform căruia unii actori sociali trebuie să identifice și să declanșeze „puncte de bascule pozitive” (sau „puncte sensibile de intervenție”) pentru a accelera progresul în vederea atingerii ratelor de schimbare necesare și transformatoare pentru toată lumea.

O calitate definitorie a unor astfel de puncte de basculare pozitive este că sunt intenționate. Schimbarea transformatoare se poate întâmpla în orice sistem adaptiv suficient de complex fără ca nimeni să dorească să se întâmple. Necesită inovații care apar în cadrul unui sistem care instigă procese de feedback și sunt supuse unui proces de filtrare sau „selecție”. De exemplu, în istoria Pământului au existat mai multe „revoluții” pivot – adică schimbări transformatoare în identitatea și funcționarea unui sistem complex (aici sistemul Pământului) – cu mult înainte ca oamenii să evolueze. Mai multe „revoluții” din istoria omenirii par, de asemenea, neintenționate, de exemplu, revoluția neolitică sau revoluția industrială. Acestea s-au bazat probabil pe schimbările în norme care declanșează feedback-uri de consolidare, inclusiv inovații bazate pe tehnologii deja cunoscute. Nu este clar dacă inovatorii sociali și tehnologici intenționau să revoluționeze lumea. Alte „revoluții” umane la scară largă sunt descrise ca fiind intenționate, în special „revoluția verde” (condusă de un grup relativ mic de actori intenționați să crească radical producția de alimente) – dar a existat încă o combinație bogată de schimbări intenționate și neintenționate în joc. Acum că luăm în considerare în mod explicit transformarea colectivă, intenționată, către durabilitatea globală, intrăm într-un teritoriu unic. Ca atare, trebuie să desenăm un fel de „hartă” care să ghideze inițierea punctelor de răsturnare pozitive și ar trebui să fim conștienți de faptul că „hărțile” existente ar putea avea limitări. Definim obiectivul „sustenabilității globale” ca fiind persistența tuturor componentelor biosferei, inclusiv asigurarea că toți oamenii au o calitate a vieții dincolo de simpla supraviețuire.

Grupul de lucrări în curs de dezvoltare care identifică „punctele de basculare pozitive” candidatului s-a concentrat recent pe sistemele social-tehnologice (sau „sistemele socio-tehnice”) adică sisteme cuprinzând elemente sociale și tehnologice care interacționează. Cu toate acestea, lucrările anterioare au identificat mai multe puncte de basculare pozitive în sistemele social-ecologice – adică sisteme care cuprind elemente sociale și ecologice/naturale care interacționează. Prin includerea schimbărilor ecologice, oportunitățile de basculare pozitivă sunt îmbogățite, deoarece sistemele ecologice pot avea propria lor dinamică de basculare, iar alte viețuitoare din acele sisteme au, de asemenea, agenția de a înclina schimbarea. Transformarea către durabilitatea globală trebuie să aibă loc în mod necesar prin sisteme cuplate social-tehnologic-ecologic – adică sisteme care cuprind elemente sociale, tehnologice și ecologice care interacționează – și acestea pot avea feedback-uri de întărire noi și puncte de basculare în dinamica lor cuplată.

Punctele de basculare pozitive oferă speranță pentru accelerarea schimbărilor pentru a preveni situația de urgență climatică și ecologică, dar întrebările practice cruciale sunt cum să le identificăm și să le declanșăm. Literatura emergentă este mai degrabă teoretică, speculativă și rareori suficient de specifică pentru a ghida acțiunile. Teoria matematică evidențiază multiple mecanisme potențiale de basculare și feedback-urile de întărire asociate în sistemele social-tehnologice, dar trebuie traduse în contexte specifice pentru a ghida bascularea deliberată. Exemplele recente de puncte de basculare pozitive în generarea de energie, transportul personal și iluminatul pot oferi indicii utile pentru o acțiune eficientă. Un set mult mai mare de tranziții socio-tehnice anterioare poate oferi, de asemenea, îndrumări – chiar dacă nu au ajuns la o stare mai durabilă. Acesta este fundamentul teoriei „managementul tranzițiilor” și „perspectivă multi-nivel” asociată. Evidențiază modul în care transformarea începe de obicei în nișe înainte de a accelera o traiectorie în „curba S” (și, în cele din urmă, se saturează ca noua normalitate). Cu toate acestea, ghidându-se de modul în care s-a întâmplat schimbarea în trecut, poate exclude posibilitatea ca schimbarea să se poată produce diferit (și mai rapid) în viitor. O sinteză a teoriei tranzițiilor și a teoriei mișcării sociale poate ajuta la elucidarea modului în care inovațiile sociale în nișe – „spatii sociale libere” – pot da uneori naștere la mobilizări sociale abrupte și la construirea de noi procese și structuri politice.

Alte cadre stabilite pot ajuta la operaționalizarea punctelor de basculare pozitive, în special gândirea sistemică și cadrul de „puncte de basculare ” al lui Donella Meadows al locurilor de intervenție într-un sistem. Consolidarea feedback-urilor pozitive sunt punct cheie de pârghie, dar recunoaștem că slăbirea feedback-urilor negative exercită o pârghie comparabilă, iar cele mai puternice puncte de basculare sunt cele care schimbă intenția unui sistem. Concepția lui Meadows despre „intenție”, derivată din cibernetică, nu implică un scop conștient din partea unui sistem – dar încercarea de a instiga puncte de basculare pozitive înseamnă introducerea unei „intenții” conștiente în sistemele social-tehnologic-ecologice. Acest lucru trebuie combinat cu o înțelegere a sistemelor adaptive complexe, dar știința complexității rareori face referire la puncte de basculare. Cadrul „panarhiei” începe să le adune împreună, recunoscând că într-o „fază de reorganizare”, evenimentele mici (întâmplătoare) pot avea un impact disproporționat într-un sistem, deoarece multe conexiuni de sistem au fost întrerupte anterior într-o „fază de lansare” anterioară – de obicei ca urmare a unor crize.

Sursa: Scarlett Benson, Talia Smith, Theodora Ewer, Victor Lanel, Elizabeth Petykowski, Thomas W. R. Powell, Jesse F. Abrams, Fenna Blomsma and Simon Sharpe (2022) Operationalising positive tipping points towards global sustainability, în Global Sustainability , Volume 5 , 2022 , e1, DOI: https://doi.org/10.1017/sus.2021.30, licența CC BY 4.0. Traducere și interpretare © 2023 Nicolae Sfetcu