Reducerea conflictelor legate de petrol și gaze

Pivotarea către sursele regenerabile ar putea reduce incidența anumitor tipuri de conflicte și ar putea atenua concurența pentru resurse naturale importante, în special petrol, gaze, apă și alimente. Pe de altă parte, securitatea cibernetică și accesul la minerale importante pot genera îngrijorare și tensiune crescută.

Combustibilii fosili, în special petrolul, au avut o amprentă considerabilă asupra tiparelor de conflict în ultima sută de ani. Pe măsură ce lumea trece la sursele regenerabile și importanța relativă a combustibililor fosili scade, poate avea loc o schimbare geopolitică a incidenței și a locației geografice a conflictelor. Confruntările globale și locale cu privire la rezervele contestate de hidrocarburi, de exemplu în Marea Chinei de Sud sau în Marea Mediterană de Est, pot diminua sau pot duce la mai puține conflicte. În acest sens, transformarea energetică globală poate genera un dividend de pace. (122)

Combustibilii fosili sunt rareori o cauză directă a conflictelor între state, dar sunt adesea un factor agravant în conflictele armate din interiorul statelor. Unele țări africane care produc petrol s-au confruntat cu tulburări interne și conflicte grave în ultimele decenii. Petrolul poate consolida inegalitățile existente și poate crea oportunități pentru actorii externi de a exacerba și mai mult nemulțumirile din regiunile producătoare de petrol, în special atunci când guvernele centrale redistribuie bogăția de la ele. De asemenea, grupurile armate pot captura resurse naturale și lanțurile de aprovizionare aferente pentru a-și finanța activitățile. Alte resurse naturale (diamantele și lemnul tropical, de exemplu) pot genera, de asemenea, conflicte locale; cu toate acestea, dovezile leagă conflictele de petrol mai puternic decât de orice altă resursă naturală. (123)

Dacă petrolul și GNL devin mai puțin strategice pentru securitate, punctele de sufocare maritime – căi maritime înguste, cum ar fi strâmtorile Ormuz sau Malacca – pot deveni mai puțin critice ca urmare (a se vedea Figura 11). Strâmtoarea Ormuz este cea mai importantă arteră petrolieră din lume, care leagă producătorii de țiței din Orientul Mijlociu de piețele globale cheie. În punctul cel mai îngust, are doar 21 de mile lățime, iar banda de transport are doar 2 mile lățime în ambele direcții. În fiecare zi, aproximativ 30% din tot țițeiul comercializat pe mare trece prin aceasta, precum și un volum însemnat de GNL. Au fost mai multe incidente militare în Strâmtoare. În 2018, Iranul a sugerat că ar putea perturba fluxurile de petrol prin Strâmtoare, ca răspuns la sancțiunile petroliere anunțate de SUA. (124)

CASETA 2. ENERGIA REGENERABILĂ ȘI MILITARĂTransformarea energetică globală ar putea afecta modul în care sunt desfășurate operațiunile și bazele militare. În unele țări, armata a blocat desfăşurarea turbinelor eoliene, deoarece se presupune că acestea interferează cu supravegherea radar. Cu toate acestea, armatele percep din ce în ce mai mult sursele regenerabile ca fiind o oportunitate. Departamentul Apărării al SUA (DoD) promovează reziliența energetică prin eficiența energetică, utilizarea surselor regenerabile, stocarea bateriilor, mini-rețele și combustibili alternativi. DoD și-a stabilit obiectivul de a produce sau procura 25% din consumul total de energie al instalației din surse regenerabile până în 2025. (125)

tendința către sursele regenerabile este determinată de cerințele militare și de apărare. Armata SUA este unul dintre cei mai mari consumatori de petrol din lume. În 2017, a folosit peste 85 de milioane de barili de combustibil pentru a alimenta nave, avioane, portaavione, vehicule de luptă și baze de urgență. (126) Acest nivel de consum este costisitor și periculos, deoarece liniile de alimentare cu combustibil pot fi vulnerabile la atac, în special în operațiunile avansate. în zonele de luptă. Chiar și acasă, bazele militare americane sunt din ce în ce mai expuse amenințării atacurilor cibernetice, precum și evenimentelor meteorologice mai frecvente și extreme din cauza schimbărilor climatice. În octombrie 2018, uraganul Michael a devastat baza aeriană Tyndall din Florida.

DoD nu este singura organizație de apărare care explorează potențialul surselor regenerabile. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a adoptat cadrul său de „Apărare verde” în februarie 2014. Armatele din țări precum Regatul Unit și Coreea de Sud intenționează, de asemenea, să își extindă utilizarea energiei regenerabile.

Figura 11. Volumele zilnice de tranzit prin punctele de sufocare a petrolului maritim mondial

Notă: Toate estimările sunt exprimate în milioane de barili pe zi. Include țiței și lichide petroliere. Pe baza datelor din 2016
Sursa: U.S. Energy Information Administration.

Referințe

122 Goldthau, A., M. Keim and K. Westphal, The Geopolitics of Energy Transformation: Governing the Shift – Transformation Dividends, Systemic Risks and New Uncertainties, Comment No. 42, German Institute for International and Security Affairs, October 2018.
123 Ross, M., “A closer look at oil, diamonds, and civil war”, in Annual Review of Political Science, 2006, 9, pp. 265-300.
124 “Strait of Hormuz: the world’s most important oil artery”, Reuters, 5 July 2018.
125 National Defense Authorization Act of 2010, Section 2842
126 www.acq.osd.mil/eie/OE/OE_index.html.