Regnul animal

Figura 27.1 Cameleonul frunză (Brookesia micra) a fost descoperit în nordul Madagascarului în 2012. La puțin peste un inch lungime, este cel mai mic cameleon cunoscut.

Evoluția animalelor a început în ocean cu peste 600 de milioane de ani în urmă cu creaturi minuscule care probabil nu seamănă cu niciun organism viu de astăzi. De atunci, animalele au evoluat într-un regn foarte divers. Deși au fost identificate peste un milion de specii de animale existente (vii în prezent), oamenii de știință descoperă continuu mai multe specii pe măsură ce explorează ecosistemele din întreaga lume. Numărul speciilor existente este estimat a fi între 3 și 30 de milioane.

Dar ce este un animal? Deși putem identifica cu ușurință câinii, păsările, peștii, păianjenii și viermii ca animale, alte organisme, cum ar fi coralii și bureții, nu sunt la fel de ușor de clasificat. Animalele variază ca și complexitate – de la bureți de mare la greieri și la cimpanzei – iar oamenii de știință se confruntă cu sarcina dificilă de a le clasifica într-un sistem unificat. Ei trebuie să identifice trăsăturile care sunt comune tuturor animalelor, precum și trăsăturile care pot fi folosite pentru a distinge între grupurile înrudite de animale. Sistemul de clasificare a animalelor caracterizează animalele pe baza anatomiei, morfologiei, istoriei evolutive, a caracteristicilor dezvoltării embriologice și a structurii genetice. Această schemă de clasificare se dezvoltă constant pe măsură ce apar noi informații despre specii. Înțelegerea și clasificarea marii varietăți de specii vii ne ajută să înțelegem mai bine cum să conservăm diversitatea vieții de pe pământ.

Două grupuri diferite din Domeniul Eucaryote au produs organisme multicelulare complexe: Plantele au apărut în Archaeplastida, în timp ce animalele (și rudele lor apropiate, ciupercile) au apărut în Opistoconte. Cu toate acestea, plantele și animalele nu numai că au stiluri de viață diferite, dar au și istorii celulare diferite ca eucariote. Opistocontele împărtășesc posesiunea unui singur flagel posterior în celulele flagelate, de exemplu, spermatozoizi.

Majoritatea animalelor împărtășesc și alte trăsături care le deosebesc de organismele din alte regnuri. Toate animalele au nevoie de o sursă de hrană și, prin urmare, sunt heterotrofe, ingerând alte organisme vii sau moarte. Această caracteristică îi deosebește de organismele autotrofe, cum ar fi majoritatea plantelor, care își sintetizează proprii nutrienți prin fotosinteză. Ca heterotrofe, animalele pot fi carnivore, ierbivore, omnivore sau paraziți (Figura 27.2a,b). Ca și în cazul plantelor, aproape toate animalele au o structură tisulară complexă, cu țesuturi diferențiate și specializate. Necesitatea de a colecta hrană a făcut ca majoritatea animalelor să fie mobile, cel puțin în anumite stadii de viață. Ciclul de viață tipic la animale este diplontic (ca și tine, starea diploidă este multicelulară, în timp ce starea haploidă este gametică, precum sperma sau ovulul). Ar trebui să remarcăm că alternanța de generații caracteristică plantelor terestre nu se găsește de obicei la animale. La animalele ale căror istorii de viață includ câteva sau mai multe forme corporale (de exemplu, larve de insecte sau meduse ale unor Cnidariani), toate formele corporale sunt diploide. Embrionii de animale trec printr-o serie de etape de dezvoltare care stabilesc un plan corporal determinat și fix. Planul corporal se referă la morfologia unui animal, determinată de indicii de dezvoltare.

Figura 27.2 Heterotrofie. Toate animalele sunt heterotrofe și, prin urmare, obțin energie dintr-o varietate de surse de hrană. (a) Ursul negru este omnivor, mănâncă atât plante cât și animale. (b) Dirofilaria immitis este un parazit care obține energie de la gazdele sale. Ea își petrece stadiul larvar în țânțari și stadiul adult infestând inima câinilor și altor mamifere, așa cum se arată aici. (Credit a: modificarea lucrării lui USDA Forest Service; b: modificarea lucrării lui Clyde Robinson)