Reprezentarea intereselor (lobby) la nivelul Uniunii Europene

(Wiertzstraat la Bruxelles. Acest „arbore lobby“ în fața intrării principale a Parlamentului European a fost plantat în anul 2001, la inițiativa SEAP, organizația profesională a grupurilor de interese. )

Lobby-ul în Uniunea Europeană, denumit și oficial Reprezentarea intereselor europene, este activitatea reprezentanților diferitelor grupuri de interese sau lobby care încearcă să influențeze autoritățile executive și legislative ale Uniunii Europene prin relații publice sau afaceri publice. Tratatul de la Lisabona a introdus o nouă dimensiune a lobby-ului la nivel european, diferită de majoritatea lobby-urilor naționale. La nivel național, lobby-ul este mai mult o chestiune de relații personale și informale între oficialii autorităților naționale, dar lobby-ul la nivelul Uniunii Europene face din ce în ce mai mult parte din procesul decizional politic și, prin urmare, face parte din procesul legislativ. „Reprezentarea intereselor europene” face parte dintr-o nouă democrație participativă în cadrul Uniunii Europene. Primul pas către reglementarea specializată a lobby-ului în Uniunea Europeană a fost o întrebare scrisă prezentată de Alman Metten, în 1989. În 1991, Marc Galle, președintele Comisiei pentru regulamentul de procedură, verificarea acreditării și imunităților, a fost numit să depună propuneri pentru un Cod de conduită și un registru al lobbyiștilor. Astăzi lobby-ul în Uniunea Europeană este o parte integrantă și importantă a procesului decizional în UE. Regulamentul de lobby de la an la an în UE se îmbunătățește constant, iar numărul lobbyiștilor crește.

Noțiuni de bază

Definiție

Comisia Europeană a publicat o definiție oficială a reprezentării intereselor la nivel european într-o comunicare a Comisiei din 21 martie 2007 (care a fost o continuare a Cărții verzi din 3 mai 2006); definiția, preluată din Cartea verde, a definit lobby-ul ca „toate activitățile desfășurate cu scopul de a influența formularea politicii și procesele de luare a deciziilor instituțiilor europene”.

Reprezentarea intereselor sau lobby-ul este fie o parte a activității instituțiilor cu un accent principal diferit, fie este centrul principal al organizațiilor a căror „rațiune de a fi” este lobby-ul în sine. Principalii actori în reprezentarea intereselor europene sunt asociații naționale, europene și internaționale din toate sectoarele vieții economice și sociale, întreprinderi private, firme de avocatură, consultanți în afaceri publice (consultanți politici) și organizații neguvernamentale și grupuri de reflecție.

Există două tipuri de reprezentare a intereselor europene:

• acțiuni întreprinse de reprezentanții de interese (lobbyiști) la nivel european la Bruxelles („ruta Bruxelles”)
• acțiuni întreprinse de reprezentanții intereselor, asociații și companii la nivel național, concentrându-se pe problemele europene („ruta națională”)

Caracteristicile reprezentării intereselor la nivel european

Procesele decizionale și legislative ale Uniunii Europene implică din ce în ce mai mult cooperarea între instituțiile UE și activitatea informală a reprezentanților intereselor.

Reprezentarea intereselor europene diferă în mai multe moduri de reprezentarea intereselor naționale:

• este transnațională
• afectează în mod direct activitatea instituțiilor UE
• influențarea politicilor și a luării deciziilor este o activitate recunoscută
• are loc în cadrul Inițiativei europene pentru transparență
• grupurile de interese iau parte la procesul de elaborare a politicilor într-un stadiu incipient: Comisia invită asociațiile să-și exprime opiniile și desfășoară consultări ample de timpuriu în orice procedură legislativă. Înainte de a formula un proiect de directivă, este elaborată așa-numita „carte verde” sau „carte albă”, ca bază pentru consultarea cuprinzătoare.

(Partea de sus a unui rând de plăcuțe de identificare din cupru pe Schumanplein. În inima lumii lobby-ului de la Bruxelles, unde activează câteva mii de lobbiști din UE, companii olandeze, organizații non-profit, asigurători de pensii, consultanți și organizații bancare au închiriat un spațiu de birouri de unde își desfășoară activitățile de lobby. )

Temeiul juridic: Articolul 11 ​​din Tratatul privind Uniunea Europeană

Când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, acesta a oferit un cadru legal pentru reprezentarea intereselor sub forma articolului 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acest articol reglementează detaliile democrației participative în cadrul UE în următoarele secțiuni: dialog civil pe orizontală (articolul 11 ​​alineatul (1) TUE), dialog civil pe verticală (articolul 11 ​​alineatul (2) TUE), practicile de consultare existente ale Comisiei (articolul 11 ​​alineatul (3) ) TUE) și noua inițiativă cetățenească europeană (articolul 11 ​​alineatul (4) din TUE).

Implementarea articolului 11 din TUE în instituțiile UE

Reprezentarea intereselor este prevăzută de lege și, prin urmare, este obligatorie pentru instituțiile UE. Pentru a pune în aplicare articolul 11 ​​din TUE, instituțiile înseși au trebuit să ia măsuri specifice.

Punerea în aplicare a articolului 11 alineatul (1) și a articolului 11 alineatul (2): dialog civil pe orizontală și verticală

”(1) Instituțiile acordă cetățenilor și asociațiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale Uniunii.

(2) Instituțiile Uniunii mențin un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă.”

Ca urmare a obiectivelor dialogului civil, au fost inițiate diferite acțiuni pentru a realiza îmbunătățiri, de exemplu:

1. Programul „Europa pentru cetățeni”: înființat de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020, acest program are ca obiectiv contribuirea la înțelegerea cetățenilor a Uniunii Europene, a istoriei și diversității acesteia. De asemenea, este menit să îmbunătățească condițiile pentru o participare civică și democratică adecvată. Programul include activități de învățare și cooperare reciprocă (întâlniri ale cetățenilor, înfrățirea orașelor, proiecte de comemorare etc.), Punctele de contact Europa pentru cetățeni, evenimente la nivel de uniune (conferințe, comemorări, ceremonii de premiere, evaluări inter pares, întâlniri de experți și seminarii), printre altele.
2. Înființarea de site-uri web precum „Vocea ta în Europa” de către Comisia Europeană, unde cetățenii pot găsi informații despre consultări, discuta opiniile lor pe forumuri sau bloguri sau pot lua legătura cu reprezentanții lor regionali sau naționali.
3. Parlamentul European a fondat așa-numita „Agora” (ca un tribut adus primului forum public de dezbatere pe probleme politice din Atena, Grecia). Agora este un forum care are loc în hemiciclul Parlamentului European la Bruxelles. Este un program conceput pentru a permite cetățenilor să participe la procesul de elaborare a politicilor: 500 de reprezentanți ai organizațiilor societății civile sunt invitați să discute și să dezbată subiectul acestei Agora speciale timp de două zile (de exemplu, Agora cetățenilor privind șomajul în rândul tinerilor ( 6-8 noiembrie 2013)). Agora este astfel o inițiativă de încurajare a dialogului civil pe verticală.

Punerea în aplicare a articolului 11 alineatul (3): Consultarea

”(3) În vederea asigurării coerenței și a transparenței acțiunilor Uniunii, Comisia Europeană procedează la ample consultări ale părților interesate.”

De îndată ce Comisia Europeană are în vedere o nouă inițiativă politică sau o revizuire a legislației deja existente, în majoritatea cazurilor va avea loc o consultare publică pentru a colecta informații importante. Persoanele fizice, companiile și organizațiile, care sunt interesate de subiect sau care sunt capabile să ofere expertiză în legătură cu problema, pot furniza informații valoroase cu privire la ce să ia în considerare și cum să formuleze propunerea legislativă. Recomandările lor vor fi adaptate cât mai bine posibil și apoi, pe parcursul procesului legislativ, vor fi trimise Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene pentru discuții.

Punerea în aplicare a articolului 11 alineatul (4): Inițiativa cetățenească europeană

”(4) La inițiativa a cel puțin un milion de cetățeni ai Uniunii, resortisanți ai unui număr semnificativ de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care acești cetățeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor.”

Comisia Europeană a publicat procedura de punere în aplicare a articolului 11 alineatul (4) TUE (Inițiativa cetățenilor europeni) inițial într-o carte verde (apoi a inițiat procesul în noiembrie 2009). Consiliul Uniunii Europene a adoptat regulamentul la 14 februarie 2011. Inițiativa cetățenească europeană (ICE) a intrat în vigoare la 1 aprilie 2012. Inițiativa este un instrument puternic pentru democrația participativă. Acesta permite cetățenilor UE să apeleze direct la Comisia Europeană pentru a propune legislația care îi interesează. O inițiativă trebuie să fie susținută de cel puțin un milion de cetățeni UE din cel puțin șapte state membre diferite ale UE. Propunerea legislativă trebuie să fie, de asemenea, de competența instituțională a organismelor UE. De la implementarea sa în 2012, aproape 6 milioane de cetățeni au folosit ICE. Până în prezent, au fost înregistrate 24 de ICE, 19 ICE au fost declarate inadmisibile și 3 ICE de succes au ajuns la mai mult de 1 milion de susținători.

Dezvoltarea și strategiile reprezentării intereselor europene

Inițiativa europeană pentru transparență

În contextul Inițiativei europene pentru transparență, care a fost introdusă în 2005 de comisarul UE Siim Kallas, Comisia Europeană a introdus registrul voluntar al lobbyiștilor în Uniunea Europeană la 23 iunie 2008. Așa-numitul registru al transparenței atât al Parlamentului European, cât și al Comisiei UE, a fost înființat trei ani mai târziu, la 23 iunie 2011. Înregistrarea nu este obligatorie, însă este o condiție prealabilă pentru acreditare și acces fizic în clădirile Parlamentului European. Obiectivul registrului comun al transparenței este de a crește transparența sistemului de lobby al UE, permițând inspecția publică a procesului de lobby în sine, inclusiv o perspectivă asupra cine sunt lobbyștii care încearcă să modeleze guvernanța UE și ale căror interese le reprezintă. Organizațiile, precum și actorii privați și persoanele fizice se pot înscrie într-una din cele șase categorii compuse în general din Registrul transparenței. Acestea includ firme de avocatură, asociații comerciale și profesionale, organizații neguvernamentale (ONG-uri) și organizații care reprezintă interesele autorităților locale, regionale sau comunale și ale altor instituții publice. Mai mult, în timpul procesului de înregistrare, solicitantul trebuie să furnizeze anumite informații care sunt publicate pe site-ul web al Registrului transparenței de către Uniunea Europeană. Acestea includ biroul principal, obiectivul special, misiunea și interesele, calitatea de membru, clienții și o estimare a resurselor financiare, inclusiv finanțarea UE primită. Prin înregistrare, solicitanții sunt de acord cu un cod de conduită unitar.

Parlamentul European

La 31 ianuarie 2019, Parlamentul UE a adoptat norme obligatorii privind transparența lobby-ului. Modificându-și regulamentul de procedură, Parlamentul a stipulat că deputații europeni implicați în elaborarea și negocierea legislației trebuie să își publice online întâlnirile cu lobbyiștii. Amendamentul prevede că „raportorii, raportorii alternativi sau președinții de comisii publică online, pentru fiecare raport, toate reuniunile programate cu reprezentanții intereselor care intră sub incidența bazei de date a registrului transparenței” al UE.

Reprezentare cu dublu interes: la nivel național și european

Conexiunea dintre nivelul local și cel european de reprezentare a intereselor sunt gestionate nu numai prin intermediul instituțiilor statului, ci și prin intermediul organizațiilor locale și naționale.