Pandemia COVID-19 și starea naturală a lui Thomas Hobbes – Necesitatea unui nou contract social

Nimic nu va mai fi la fel și poate este un lucru bun. Impactul potențial devastator al COVID-19 asupra economiei mondiale este dincolo de sfera măsurării. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, și-a exprimat îngrijorarea că pandemia ar putea declanșa conflicte în întreaga lume. Imaginile înduioșătoare ale italienilor care cântau de la balcoanele lor la începutul crizei sunt înlocuite treptat de incidente de tulburări sociale, cu cozi din ce în ce mai lungi la băncile de alimente. Riscul este că, dacă economia se va prăbuși, va lua și societatea civilă cu ea. Filozofii politici au un termen pentru aceasta: suntem propulsați către „starea naturală”.

(Leviatan, de Hobbes)

Thomas Hobbes a introdus conceptul de stare naturală în cartea sa din 1651, Leviatan. El a fost foarte clar că starea naturală nu era o stare arhaică de lucruri care a avut loc în depărtarea timpului, ci ceva care poate apărea în orice moment. Ori de câte ori se destramă stabilitatea politică, aceasta poate fi înlocuită de anarhie. Și, bineînțeles, pentru Hobbes, starea naturală nu era un loc frumos:

”În astfel de condiții, nu există loc pentru industrie; deoarece fructul acestuia este incert; și, în consecință, nici o cultură a Pământului; nici o navigație și nici utilizarea mărfurilor care pot fi importate pe mare; nici o clădire comodă; nici posibilități de mișcare.”

Nu suntem într-o stare hobbesiană naturală – încă nu. Nu anticipăm că, după spusele lui Hobbes, „nu vom mai avea socoteala Timpului; nici Arte; nici Litere; nici Societate ”, deși în prezent nu există teatru, nici concerte, nici călătorii și nici evenimente sportive. De asemenea, începem să vedem manifestări inițiale a ceea ce Hobbes a numit „războiul tuturor împotriva tuturor”: cum ar fi țările care se desfășoară agresiv reciproc pe piața mondială pentru echipamente de protecție coronavirus și proteste anti-blocare în SUA, inclusiv mitinguri puternic armate.

Hobbes continuă să surprindă esența stării naturale în termeni descurajanți și memorabili: „Și ceea ce este cel mai rău dintre toate, frica continuă și pericolul de moarte violentă; Și viața omului, solitară, săracă, urâtă, brutală și scurtă ”. COVID-19 a insuflat frică în noi toți – frica continuă.

Nu e totul pierdut

Din fericire, Hobbes ne învață, de asemenea, că nu este pierdut totul, că este posibil să scăpăm de starea naturală. Dar singura cale de a supraviețui este prin cooperare socială.

Cu toată mizeria și nemernicia sa sa, starea naturală este, de asemenea, o stare de egalitate. Cu toții suntem muritori și la fel de vulnerabili. Acest lucru este cu siguranță adevărat în viața în conformitate cu COVID-19.

Acest virus este un nivel superior, nu distinge între naționalități sau etnii, genuri sau clase sociale, religii sau limbi. Astăzi suntem cu toții în pericol, și din această egalitate fundamentală se înalță o altă realitate: doar unitatea, munca în echipă și solidaritatea vor învinge acest dușman invizibil.

Pentru a scăpa de starea naturală hobbesiană, trebuie să dezvoltăm un nou contract social, un acord cu beneficiu reciproc în care toată lumea este de acord să facă un sacrificiu pe termen scurt, înțelegând că toată lumea va fi mai bună din cauza lui pe termen lung.

În mod similar, pentru a depăși COVID-19, va trebui să ne angajăm în un nivel de sacrificiu, încredere și cooperare socială fără precedent. Trăirea în condiții de blocare temporară și menținerea distanțării fizice este un mare sacrificiu pentru mulți oameni, mai ales că șomajul crește și multe întreprinderi sunt la pământ, dar trebuie să avem încredere în Organizația Mondială a Sănătății și în experții noștri în sănătate publică, deoarece aceste măsuri de urgență vor funcționa numai dacă toată lumea se respectă reciproc fără excepții.

Dar cooperarea socială reciprocă este fragilă, mai ales într-o lume capitalistă, în care egoismul este o virtute și lăcomia este răsplătită. Această criză ne obligă să regândim multe presupuneri ferme: urmărirea interesului de sine individual nu va funcționa de data aceasta, nu va exista niciun efect de bunăstare a săracilor prin îmbogățirea mai mare a bogaților, iar materialismul lipsit de sens și risipitor nu mai este durabil.

Nu fii idiot

Cea mai mare amenințare la cooperarea socială o reprezintă acțiunile egoiste ale așa numiților ”pasageri clandestini” (free-rider) care doresc să beneficieze de spiritul de cooperare al oamenilor fără a face nimic pentru binele comun. Hobbes avea un termen pentru acest tip de persoană: idiotul. În aceste condiții specifice de pandemie, el poate fi numit covidiot.

După cum explică Hobbes, idiotul consideră că nu există justiție și că este legitim să încalci un acord în urmărirea interesului propriu. Lumea este plină de idioți, cu excepția faptului că în timp de criză adevărata lor natură este pe deplin expusă. În aceste zile, covidioții  includ persoane care continuă să stocheze, chiar și acum când văd cât de inutil este, sau care disprețuiesc regulile de izolare în cazul lor. Acestea includ, de asemenea, întreprinderile care exploatează frica oamenilor prin scumpirea prețurilor pentru mâncare, măști sau dezinfectanți. Tot ce trebuie pentru a nu fi un covidiot este să se acorde prioritate cooperării față de interesul propriu, sau binelui comun față de interesele private.

Ca și în starea naturală hobbesiană, traiul cu COVID-19 ne amintește de politica cooperării sociale. Intrăm pe teritoriul unui nou contract social, care va constitui piatra de temelie a unei noi societăți civile post COVID-19.

Sursa: Bufacchi, V. (2020) ‘Coronavirus: it feels like we are sliding into a period of unrest, but political philosophy offers hope’, The Conversation, 29 April. Available online: https://theconversation.com/coronavirus-it-feels-like-we-are-slidinginto-a-period-of-unrest-but-political-philosophy-offers-hope-137006