Home » Articole » RO » Știință » Astronomie » Robert Hooke despre comete

Robert Hooke despre comete

Cometa Halley
Cometa Halley. Credit: NASA

Richard S. Westfall, în Hooke and the Law of Universal Gravitation: A Reappraisal of a Reappraisal (The British Journal for the History of Science, Vol. 3, No. 3 (Jun., 1967), pp. 245­261), evidențiază intuiția lui Hooke în privința explicației cometelor, din lucrarea Cometa. Cometele ar fi compuse din materie fluidă ca părțile interne ale pământului, pe care eterul le amestecă atunci când trece prin ea: “Că această agitație internă poate bloca principiul gravitațional, lăsând astfel părțile într-o mai mare libertate să fie dizolvate de eterul care le cuprinde, care este agentul care pune celelalte două […] la lucru pentru a se distruge reciproc, apoi le pradă pe ambele, și le dizolvă pe amândouă în sine. . . “[Sic]. Astfel, părțile dizolvate se retrag din centrul cometei, iar acțiunii gravitaționale a unui alt corp asupra cometei anumite părți ale cometei ar rămâne în urmă:

“Presupun că puterea gravitantă a Soarelui în centrul acestei părți a Cerului în care suntem, are o putere atrăgătoare asupra tuturor corpurilor planetelor și a Pământului care se mișcă în jurul ei, și că fiecare din ele din nou … se poate spune că atrag [reciproc] Soarele în același fel cum magnetul atrage fierul, iar fierul atrage magnetul. De asemenea, cred că această virtute atrăgătoare poate acționa în mod similar și asupra mai multor corpuri care se află în centrul sferei sale de activitate, deși nu este improbabil, dar că, ca și în cazul unor corpuri, nu poate avea niciun efect, nu mai mult decât are magnetul care actioneaza asupra fierului, pe o bară de cositor, plumb, sticlă, lemn,etc., așa ca și pe alte corpuri poate avea un efect curat contrafăcut, adică de proeminență, înlăturare, îndepărtare, ca atunci când polul magnetului mută capătul unui ac atins de partea opusă; de aici, cred că părțile corpului acestei comete (fiind confundate sau amestecate, ca și cum “ar fi împreună și astfel principiul gravitațional distrus) devin de alte naturi decât au fost înainte și astfel corpul poate înceta să își mențină locul în Univers, unde a fost plasat mai întâi.” (Robert Hooke))

Ulterior, Hooke a început să schițeze un univers compus din două substanțe, materie obișnuită și eter. Fiind neconfundabile una cu alta, ele s-ar retrage una pe celalaltă, rezultând efectele obișnuite ale gravitației, o noțiune discutată doar în treacăt de Hooke. Conform lui Hooke, lumina a apărut imediat după producerea materiei (“care este o mișcare de nișă din centrul corpului stralucitor”), după care Dumnezeu a creat spațiul și a despărțit fluidele lumii. Din “fluidele de particule” colectate în centrele individuale a apărut astfel pământul.

Westfall consideră că Hooke a dus principiul gravitațiilor particulare la un nivel superior de generalizare față de cel obținut de Kepler sau Roberval, extinzând sferele de activitate la distanțe foarte mari, cu gravitația particulară a unui corp ceresc putând exercita o influență considerabilă asupra altor corpuri cosmice. Discursul său despre natura cometei (1682) a definit gravitația în termeni potriviți numai gravitațieri particulare:

“Prin Gravitație înțeleg o astfel de Putere, deoarece determină corpurile de natură asemănătoare sau omogene a fi mutate una către alta, până când sunt unite; sau o astfel de Putere ca întotdeauna impulsionează sau conduce, atrage sau impresionează Mișcarea în ele, care tinde astfel sau le face să se unească.” (Robert Hooke, The Posthumous Works of Robert Hooke, M.D., S.R.S. Geom. Prof. Gresh. &c., pub. Richard Waller (London, I705), 176.)

Plecând de la subiectul cometelor, Hooke a expus o altă metafizică în ceea ce privește Geneza. ”Deoarece materia și mișcarea sunt cei doi constituenți ai realității fizice, a afirmat el, rezultă că două mari legi ale mișcării constituie forma sau ordinea lumii. Lumina și gravitația sunt cele două manifestări principale. Dumnezeu a creat mai întâi lumina și apoi expansiunea sau întinderea, împărțind apele din ape și dând sens gravitației.” (Richard S. Westfall)

Legea gravitației universale a lui Newton
Legea gravitației universale a lui Newton

Nimeni nu ştie sigur dacă amintirea lui Newton despre măr a fost corectă, dar perspectiva lui aceasta este. Filosofii au crezut încă de la greci că mişcarea “naturală” a stelelor, planetelor, Soarelui şi Lunei este circulară. Kepler a stabilit că … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $1,99 Selectează opțiunile
Filosofie - Noțiuni de bază, Volumul 2
Filosofie – Noțiuni de bază, Volumul 2

O introducere prin noțiuni de bază în lumea filosofiei, cu răspunsuri la cele mai profunde întrebări pe care ni le punem cu toții, prin prisma celor mai mari filozofi din lume, de la Platon și Confucius până la gânditorii moderni. … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $6,99$21,28 Selectează opțiunile
Isaac Newton despre acțiunea la distanță în gravitație - Cu sau fără Dumnezeu?
Isaac Newton despre acțiunea la distanță în gravitație – Cu sau fără Dumnezeu?

Autor: Nicolae Sfetcu Colecția ESEURI Interpretarea textelor lui Isaac Newton a suscitat numeroase controverse, până în zilele noastre. Una din cele mai aprinse dezbateri este legată de acțiunea între două corpuri aflate la distanță unul de celălalt (atracția gravitațională), și … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0,00$2,20 Selectează opțiunile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.