Există mai puține dovezi cu privire la modul în care riscul climatic afectează inegalitatea în interiorul țărilor. Avem nevoie de dovezi mai sistematice cu privire la modul în care riscul și expunerea la climă, consecințele evenimentelor climatice, costurile politicilor de adaptare la climă și de atenuare și beneficiile oferite de oportunitățile care decurg din tranzițiile către o economie cu emisii scăzute de carbon afectează diferite grupuri din societate. Înțelegerea acestor efecte este esențială dacă dorim să creștem reziliența și să asigurăm o tranziție echitabilă și justă.
Pentru a face acest lucru, este necesară o mai bună conștientizare a modului în care disparitățile existente interacționează cu riscurile climatice și cu răspunsurile politice. Cele mai vulnerabile grupuri din societate nu au nici mijloacele de a se proteja împotriva evenimentelor climatice, nici de a se recupera după ele atunci când lovesc.
Acest lucru este probabil să exacerbeze inegalitățile existente: atunci când temperaturile mai ridicate reduc productivitatea, câștigurile și sănătatea, iar uraganele distrug casele și oportunitățile de angajare, situația economică a celor mai nevoiași devine și mai precară și înrăutățește și mai mult situația lor economică.
De exemplu, efectele economice ale temperaturilor mai ridicate nu se limitează la agricultură. S-a demonstrat că temperaturile mai ridicate afectează productivitatea și pagubele în medii non-agricole atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare (Graff Zivin and Neidell, 2014; Colmer, 2021; Somanathan, 2021).
S-a demonstrat că chiar și nivelul educațional este afectat de temperaturile mai ridicate, reducând scorurile la teste și învățarea (Park, 2020; Goodman et al, 2020). Atunci când școlile au aer condiționat, aceste efecte nu există și, prin urmare, afectează cel mai mult copiii din districtele școlare mai sărace, exacerbând disparitățile existente în ceea ce privește rezultatele educaționale.
Deși s-au înregistrat progrese în înțelegerea inegalității în ceea ce privește expunerea la riscuri de mediu, cum ar fi poluarea aerului (Mohai et al, 2009; Banzhaf et al, 2019; Colmer et al, 2020; Currie et al, 2021), efectele distribuționale ale schimbărilor climatice, dezastrele naturale și politica climatică sunt încă puțin înțelese.
În loc să ne concentrăm exclusiv asupra politicilor specifice climatului, este, de asemenea, important să ne întrebăm cum eforturile mai ample de a îmbunătăți oportunitățile economice și de a reduce sărăcia și inegalitatea pot crește rezistența și reduce vulnerabilitatea.
Înțelegerea gradului în care accesul la asigurări sociale, asistență medicală și alte pârghii de politică non-mediu afectează traducerea șocurilor de mediu în pierderi economice rămâne un domeniu important pentru cercetările viitoare.
Inegalitatea în interiorul țărilor poate afecta, de asemenea, sprijinul pentru politicile privind schimbările climatice. Lupta împotriva schimbărilor climatice este adesea prezentată ca un lux pentru elite, finanțat de cei mai puțin privilegiați.
Indiferent dacă ne uităm la mișcarea „vestelor galbene” care a apărut în Franța în 2018, la „războiul cărbunelui” din Statele Unite sau la țările în curs de dezvoltare care luptă împotriva obligației de a plăti pentru alegerile făcute de cei din țările dezvoltate, există o deconectare între cei care cer acțiune și cei cărora li se cere să plătească pentru aceasta.
Va fi costisitor să atenuăm efectele schimbărilor climatice și să ne adaptăm la schimbările climatice pe care le experimentăm deja. Pentru ca politicile să fie acceptabile din punct de vedere politic, trebuie să se acorde o atenție serioasă la cine plătește.
Green New Deal și alte eforturi de a lega acțiunea privind schimbările climatice cu justiția economică sunt populare. Dar punând mai puțin accent pe mecanismele bazate pe piață, cum ar fi taxele pe carbon, aceste politici sunt probabil să fie mult mai costisitoare.
Taxele pe carbon pot fi legate și de obiectivele justiției economice (Fried et al, 2020). Banii strânși de taxele pe carbon ar trebui să fie redistribuiți sub formă de transferuri forfetare către grupurile cu venituri mai mici. Persoanele cu venituri mici ar fi compensate pentru creșterile prețurilor la energie. Acest lucru ar menține stimulentele de reducere a emisiilor, arătând în același timp foarte clar că cei mai puțin bogați nu vor plăti pentru asta.
Dacă inegalitatea și schimbările climatice nu sunt abordate împreună, nu este clar dacă oricare dintre ele poate fi abordată cu succes.
Sursa: Jonathan Colmer, How does climate change shape inequality, poverty and economic opportunity?, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns