Home » Articole » Articole » Educaţie » Cercetarea științifică » Scrierea academică: Judecata reținută

Scrierea academică: Judecata reținută

Obiective de studiu

  1. Apreciază valoarea, puterea și autoritatea derivate din atenția acordată detaliilor înainte de a trece la judecata evaluativă.
  2. Ia în considerare pericolul unei judecăți grăbite.
  3. Investighează forțele culturale și educaționale care te-ar fi putut încuraja să te grăbești în judecată.

Trăim într-o cultură care prețuiește să luăm o poziție, să avem o opinie, să judecăm și să o susținem cu dovezi. A fi nehotărât sau chiar deschis la minte cu privire la o problemă poate fi văzut ca un semn de slăbiciune sau neglijență, sau chiar ca un eșec moral sau etic. Cultura noastră privilegiază, de asemenea, acțiunea asupra tipului de reflecție și contemplare pe care îl susțin aici.

Dacă ai întâlnit mai ales instrucțiuni tradiționale de scriere, probabil ai fost încurajat să judeci destul de repede în procesul de scriere. Cu mult înainte de a examina pe deplin o problemă, ți s-a spus să „iei o poziție și să o aperi”. S-ar putea să faci un efort pentru a înțelege o problemă din mai multe părți numai după ce ți-ai spus opinia într-un efort fără tragere de inimă pentru a fi „corect cu ambele părți”.

Dacă ai fost supus unor teste standardizate ale abilității de a scrie (adesea factori cheie în deciziile privind acceptarea și plasarea în facultate și mai devreme, în evaluările competenței la diferite niveluri ale educației liceale), probabil că ai observat că acestea se bazează pe solicitări de eseuri care pun mare accent pe argumentare. Unele rubrici de evaluare pentru astfel de eseuri necesită prezența unei declarații de lucrare până la sfârșitul paragrafului introductiv pentru a obține un scor mare pentru organizație.

Iată un paragraf introductiv al unui student care a fost instruit prin cultura de tip „punct-contrapunct” a sloganurilor, și poate încurajat de profesori de-a lungul anilor să creadă că are foarte puțin timp pentru a ajunge la concluzia lucrării sale.

Astăzi media și paparazzi sunt prezenți mai mult ca oricând. Amândoi încearcă să surprindă greșelile tuturor. Pozele și citatele în care nu sunteți corect din punct de vedere politic vă pot face să vă pierdeți slujba și să fiți dezaprobat de restul națiunii. Corectitudinea politică este cel mai scandalos lucru de care am auzit vreodată. Ne ia dreptul la libertatea de exprimare. Dacă Părinții fondatori ar fi încă în viață astăzi, ar fi furioși pe această corectitudine politică. Cred că America face doi pași gigantici înapoi față de ceea ce încercau să realizeze părinții noștri fondatori. Corectitudinea politică a mers mult prea departe în America și nu numai că ne îndepărtează libertățile date de Dumnezeu, ci și face o națiune mută și permite guvernului să preia controlul.

  • Judecata prematură ==> Întrebare complicată
  • „Media și paparazzi” ==> Care este motivația presei pentru insistarea asupra corectitudinii politice?
  • „Pozele și citatele” ==> Ce exemple pot găsi pentru cazuri de testare pentru analiză?
  • „Corect din punct de vedere politic” ==> Care este definiția și istoria acestei fraze?
  • „Dreptul la libertatea de exprimare” ==> Cum se opune corectitudinea politică dreptului la exprimare din Constituție?
  • „Părinții fondatori” ==> Au dezbătut fondatorii chestiuni legate de libertatea presei și de exprimare adecvată?
  • „Libertățile date de Dumnezeu” ==> Care sunt intersecțiile dintre religie și dreptul la libera exprimare?
  • „Face o națiune mută” ==> Există subiecte sensibile pe care nu le abordăm ca națiune din cauza corectitudinii politice?
  • „Guvernul să preia controlul” ==> Cum ar putea un guvern să creeze o atmosferă de corectitudine politică pentru a-și controla oamenii?

O mare parte din presiunea de a ajunge prematur la judecăți provine de la elemente ale societății care nu au neapărat în vedere interesele noastre. Ultimul exercițiu din secțiunea anterioară a sugerat motivele strategice pentru care corporațiile, politicienii, ideologii, animatorii populari, personalitățile autorității sau chiar prietenii și familia ar putea încerca să îți grăbească gândirea exact în momentul în care ar trebui să o încetinești. În timp ce inacțiunea și indecizia pot fi citate ca fiind cauza celor mai grave momente ale istoriei, „graba spre judecată” care vine din gândirea în fugă poate fi citată ca fiind cauza multora altora. O regulă bună atunci când ți se cere să iei o hotărâre sau o decizie irevocabilă este să te întrebi sau să întrebi pe cel care îți cere așa ceva. „De ce atâta grabă?”

Concluzii

  • Cultura noastră de sloganuri, de tip punct-contrapunct, și chiar definițiile noastre reductive ale scrierii eficiente, pun un accent puternic pe luarea unei poziții mai devreme și respectarea acesteia.
  • În cele din urmă, trebuie să acționăm după o perioadă de contemplare, dar istoria este plină de exemple de judecăți făcute în grabă.
  • Reținerea judecății, cum ar fi încetinirea gândirii, poate fi o strategie eficientă pentru revizuire și evaluare inter pares.

Exerciții

  1. Ia o parte din scrierile tale și caută fraze și propoziții care sugerează o „grabă în judecată”. Configurează o diagramă similară cu cea care apare în această secțiune, enumerând fiecare posibil subiect de eseu care reiese din întrebările complicate pe care le scrii ca răspuns la fiecare judecată prematură.
  2. Acum, încearcă același exercițiu pe lucrarea unui coleg și oferă-i una din a ta pentru a lucra pe ea.
  3. Compară ritmul cu care un scriitor face o judecată în fiecare dintre setările retorice următoare. Discută dacă crezi că există anumite convenții cu privire la formularea, prezentarea și apărarea judecăților în fiecare dintre aceste genuri.
    1. O reclamă de televiziune pentru un candidat politic, o companie farmaceutică sau o firmă de investiții
    2. O opinie majoritară a Curții Supreme
    3. O adresare prezidențială pe un subiect de securitate națională
    4. Un articol de jurnal într-un domeniu pe care îl studiezi

Sursa:  Writers’ Handbook, sub licență CC BY-NC-SA 3.0

Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu, Articol oferit sub licență CC BY-NC-SA 3.0

Horia Hulubei în laboratorul său
Descoperirea astatinului de Horia Hulubei

The discovery of astatine by Horia Hulubei Abstract The search for new chemical elements was a prominent scientific endeavor in the late 19th and early 20th centuries. This era saw the discovery of several elements such as radium, polonium and … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0.00 Adaugă în coș
Filmul Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Aspecte psihologice și filosofice
Filmul Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Aspecte psihologice și filosofice

Descoperiți fascinanta lume a filmului Solaris și a geniului lui Andrei Tarkovsky!

Nu a fost votat $0.00$2.19 Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.
Corelația nu presupune cauzalitate
Teoria cauzală a referinței a lui Michael Devitt

Michael Devitt dezvoltă o teorie cauzală hibridă a numelor proprii negoale și a anumitor termeni singulari care seamănă semantic cu acestea. Acesta consideră că utilizarea unui nume, desemnează un obiect nu în virtutea diferitelor informații pe care le știm despre … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0.00 Adaugă în coș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *