Pe Internet, Sistemul de Nume de Domenii (Domain Name System, DNS) asociază diferite tipuri de informaţii cu aşa-numitele nume de domenii; cel mai important, el serveşte drept „carte de telefon” pentru Internet: traduce numele de gazdă uşor de citit, gen internetbroker.ro, în adrese IP de care au nevoie echipamentele de reţea pentru livrarea informaţiilor. De asemenea stochează şi alte informaţii precum lista serverelor de email care acceptă emailuri pentru un anumit domeniu. Oferind o redirecţionare generală pe baza cuvintelor-cheie, Sistemul de Nume de Domenii este o componentă esenţială a utilizării actuale a Internetului.
Utilizări
Utilizarea de bază a DNS este traducerea numelor de găzduire în adrese IP. Funcţionează, simplu, ca o carte de telefoane. De ex., dacă doriţi să ştiţi adresa pe Internet a en.wikipedia.org, DNS vă va spune că ea este 66.230.200.100. DNS are şi alte utilizări.
DNS face posibil desemnarea destinaţiilor Internet independent de rutarea fizică reprezentată ierarhic de adresa IP numerică. Din această cauză, hiperlinkurile şi informaţiile de contact de pe Internet pot rămâne aceleaşim indiferent de rutarea IP actuală, şi poate lua o formă uşor de citit şi de ţinut minte faţă de o adresă IP. Oamenii folosesc această mnemotehnică atunci când vorbesc de URL-uri şi adrese de email, fără să ia în consideraţie cum le localizează aparatura.
Sistemul de Nume de Domenii distribuie responsabilitatea asignării de nume de domenii şi maparea lor reţelelor IP prin permiterea unui server cu autoritate pentru fiecare domeniu care să reţină singur schimbările sale, evitînd necesitatea unui registrar central care să fie consultat şi actualizat continuu.
Lasă un răspuns