Spițerii și medicamentele pe vremea lui Dimitrie Cantemir

Tot profesioniști, în strânsă legătură cu practica medicală, sunt și spițerii, apotecarii sau farmaciștii. Ei se specializează în procurarea drogurilor, în prepararea medicamentelor și debitarea lor.

Termenul de spițer, spițerie, vine de la cuvântul italian ”speziario”, termen vulgar intrebuintat pentru ”speziale” și ”trafico di spezie”, care vine de la ”species”, specii. În limba franceză, la specii se spune ”epices”, iar ”epicier” este bäcanul. Adícă, băcanii în băcănii vindeau specii, medicamente. 3)

Treptat a venit diferențierea și băcanii care vindeau specii medicamentoase s-au transformat în apotecari, Abetecher în Germanía, aromatari și vânzători de miroase la noi. Pentru că la noi, Pravilistul așa le spune, ”vânzător de miroase”. 4)

Pravilele vorbesc de acești vânzători speciali, cari pisează și vând otravă, erbi de leac, sau vracevanii, ca de niște oameni cari trebue să îndeplinească și să aibă anumite calități de perspicacitate, cari nu se pot cere orișicui. Așa de exemplu, acești vânzători de miroase n-au voe să vândă otrava decât numai vracilor; n-au voe să vândă otrava nebunului ori prostituatei. Ei au o foarte mare responsabilitate față de Pravile; dacă procură otravă sau erbi care să producă moartea, intră în categoria ucigașilor. Un capitol întreg, glava 10 și glava 245 din Pravile, conțin dispozițiunile amintite mai sus cu privire la cei ce prepară și vând otrăvurile. 1)

Rezultă că aceștia nu mai sunt simpli băcani, ci negustori cu anumită pregătire sau specializare, cărora foarte probabil că li se dădea și o anumită permisie, aceia de a vinde speciile medicamentoase, pe lângă negoțul lor de băcănie. Dimitrie Cantemir îi numește apotecari, adica ”cela ce șade la prăvălie și mai cu deadins cela ce vinde erbi de doftorie”. Din chiar această definiție se vede că apotecarii se îndeletnicesc și cu altfel de negoț, pe lângă cel de erbi de doctorii. 2) Acest negoț îl face în ”dughiană”, adică în băcănie, căci spune Cantemir ”erbile de doftorie, pânä vor fi in dughiană…”. 3)

3) N. Iorga, Prefață la Acte și documente din trecutul farmaciei, de Dr. N. I. Angelescu.
4) Bujoreanu, Prav. Matei Basarab. Săborul 5-6, glava 66, pag. 387.
1) Bujoreanu, Pravile, pag. 28 și 234. – Longinescu, Legi vechi, pag. 108-111.
2) D. Cantemir. Istorăa Ierogl., pag. 8
3) Idem. Divanul, pag. 218.