Home » Articole » RO » Știință » Pseudoștiință » Științe marginale

Științe marginale

proiectul SeaWiFS, NASA/Goddard Space Flight Center și ORBIMAGE(Un compozit fals colorat al abundenței  oceanice globale și a fotoautotrofiei terestre, din septembrie 1997 până în august 2000. Oferită de proiectul SeaWiFS, NASA/Goddard Space Flight Center și ORBIMAGE)

Există definiții diferite ale științelor marginale. O știință marginală poate fi o știință validă care nu este unanim acceptată. În mod alternativ, poate fi o abordare științifică discutabilă a unui domeniu de studiu, sau o abordare a cărei statut științific este dubios sau pusă la îndoială pe scară largă.

Comunitatea științifică consideră științele marginale ca fiind extrem de speculative sau chiar infirmate. Teoriile științelor marginale sunt avansate de către persoane care de multe ori nu au niciun fundament tradițional academic, sau de către cercetători din afara comunității științifice acceptate. Publicul larg are dificultăți în a distinge între știință și imitatții ale sale, iar în unele cazuri o “dorință de a crede sau o suspiciune generalizată față de experți este un stimulent foarte puternic pentru acceptarea teoriilor pseudoștiințifice.”

Termenul de “știință marginală” acoperă totul, de la noi ipoteze care pot fi testate cu ajutorul metodei științifice, la ipoteze ad hoc fanteziste și teorii fără sens. Acest fapt a avut ca rezultat o tendință de a considera toate teoriile marginale ca ținînd de pseudoștiință, de pasiunile personale ale unor persoane, și de ideile fixe ale altora.

Ceilalți termeni folosiți pentru domeniile discutabile ale științei marginale sunt știința patologică, știința voodoo, și știința cultului cargoului. Știința ”junk” este un termen folosit în mod obișnuit în arena politică pentru a descrie idei considerate a fi dubioase sau frauduloase.

Un concept care a fost odată acceptat de către comunitatea științifică de masă ar putea deveni știință marginală din cauza unei evaluări ulterioare a cercetării anterioare. De exemplu, teoria infecției focale, care susține că infecțiile focale ale amigdalelor sau dinților sunt cauze primare de boli sistemice, a fost o dată considerată a fi fapt medical. Între timp aceasta a fost respinsă din cauza lipsei probelor.

Unele teorii care au fost altă dată respinse ca știință marginală, dar au fost acceptate ca știință de comunitatea științifică, sunt:

  • deriva continentelor
  • existența Troiei
  • heliocentrismul
  • colonizarea Norse a celor două Americi
  • teoria Big Bang-ului

Descriere

Termenul “știință marginală” denotă teorii științifice și modele neortodoxe. Persoanele care ar putea dezvolta teorii marginale este posibil să fi folosit mai demulte metoda științifică în activitatea lor, dar rezultatele lor nu sunt acceptate de către comunitatea științifică. Teorii marginale pot fi susținute și de oameni de știință care au o oarecare recunoaștere în comunitatea științifică, dar aceasta nu se întâmplă în mod normal. De obicei, dovezile furnizate de știința marginală sunt acceptate doar de o minoritate și sunt respinse de către cei mai mulți experți.

Limita dintre știința marginală și pseudoștiință este disputată. Conotația de “știință marginală” este aceea că teoria este rațională dar este puțin probabil ca rezultatele să fie bune pentru o varietate de motive, inclusiv dovezi incomplete sau contradictorii.

Termenul poate fi considerat peiorativ. De exemplu, Lyell D. Henry Jr. a scris că “știința marginală [este] un termen care sugerează țicneala.” Poate că această caracterizare este inspirată de comportamentul excentric al multor cercetatori de tipul celor cunoscuți colocvial (și cu precedent istoric considerabil) ca oameni de știință nebuni.

Deși cea mai mare a științelor marginale sunt respinse, comunitatea științifică a ajuns să accepte unele teorii. Un exemplu este tectonica plăcilor, o idee care își are originea în știința marginală a derivei continentale care a fost respinsă timp de zeci de ani.

Confuzia dintre știință și pseudoștiință, între eroare științifică onestă și descoperire științifică autentică, nu este nouă, și este o caracteristică permanentă a peisajului științific …. Acceptarea unei noi științe poate veni încet.

Exemple

Istoric

Unele idei istorice, care sunt considerate că au fost infirmate de comunitatea științifică, sunt:

  • teoria orgonică a lui Wilhelm Reich, o energie fizică pe care el a revendicat că a descoperit-o, a contribuit la îndepărtarea sa din comunitatea psihiatrilor. El a fost în cele din urmă condamnat la doi ani într-o închisoare federală, unde a murit. La acel moment, și continuă și astăzi, oamenii de știință au contestat dovezile sale științifice privind existența orgonului. Cu toate acestea, fanii și puținii cercetători ai teoriei marginale au continuat să creadă că orgonul este real.
  • teoria infecției focale ca fiind cauza primară a bolilor sistemice a devenit rapid acceptată de stomatologi și medici după primul război mondial. Această acceptare a fost bazată în mare parte pe ceea ce mai târziu s-a dovedit a fi studii fundamental greșite. Ca rezultat, milioane de oameni au fost supuse la extracții și operații dentare inutile. Studiile originale care au afirmat această teorie a început să nu mai fie acceptate în 1930. Până la sfârșitul anilor 1950, ea era deja privită ca o teorie marginală.
  • prima teorie Clovis afirmă că cultura Clovis a fost prima din America de Nord. Acesta a fost mult timp considerată ca o teorie viabilă până când evidențe din ce în ce mai multe a unei culturi anterioare au discreditat-o.

Teorii contemporane

Relativ recente teorii marginale includ:

  • Aubrey de Grey, a prezentat într-un raport special din 2006, 60 de minute, longevitatea umană. El numește lucrarea sa “Strategii pentru senescența neglijabilă prin inginerie“. Mulți oameni de știință cred că cercetarea lui ține de știința marginală (mai ales viziunea asupra importanței epimutațiiloe nucleare și programul său pentru terapiile anti-îmbătrinire). Într-o lucrare din 2005 în Technology Review (o parte dintr-o serie mai mare), s-a afirmat că această teorie este foarte speculativă. Multe dintre rezultatele sale nu au putut fi reproduse, nici măcar cu cunoștințele științifice și tehnologiile de azi. Conform lui Myhrvold, s-ar putea spune cu indulgență că teoria lui Grey se găsește într-un fel de anticameră a științei, unde așteaptă (eventual în zadar) verificări independente. Teoria nu concordă cu opiniile celor mai mulți oameni de știință; dar nici nu se poate demonstra că este greșită”.
  • O reacție de fuziune nucleară numită fuziunea care are loc aproape de temperatura și presiunea camerei a fost raportată de către chimiștii Stanley Pons și Martin Fleischmann în martie 1989. Numeroase eforturi de cercetare la acel moment nu au putut replica rezultatele lor. Ulterior, un mare număr de oameni de știință au studiat fuziunea la rece sau au participat la conferințe internaționale cu privire la aceasta. În 2004, Departamentul Energiei al Statelor Unite a organizat un atelier de lucru pentru fuziunea rece. S-a vrut să se determine dacă punctele de vedere cu privire la această teorie trebuie să fie modificate prin prisma noilor dovezi.
  • Teoria originii abiogenice a petrolului susține că petrolul s-a format din depozite de carbon la adâncime, probabil datând de la formarea Pământului. Ubicuitatea hidrocarburilor în sistemul solar este luată ca dovadă că ar putea fi mult mai mult petrol pe Pământ decât se crede în ​​mod obișnuit, și că petrolul poate proveni din fluidele purtătoare de carbon care migrează în sus din mantaua Pământului. Ipotezele abiogenice au fost revitalizate în ultima jumătate a secolului al XX-lea de către oamenii de știință ruși și ucraineni. Mai mult interes a fost generat în Vest după publicarea în 1999 de către Thomas Gold a cărții Biosfera adâncului fierbinte. Versiunea principală a teoriei se bazează parțial pe existența unei biosfere compusă din bacterii termofile din scoarța terestră, care ar putea explica existența unor biomarkeri in petrolul extras.
  • Teoria lui Jim Carter privind “circlonii”
  • Autoproclamatul postulat ”Cubul timpului” al lui Dr. Gene Ray

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *