Studiile privind implicațiile geopolitice ale energiei regenerabile

Implicațiile geopolitice ale energiei regenerabile au atras o atenție din ce în ce mai mare din partea specialiștilor din relațiile internaționale și din științe politice începând cu 2010. Înainte de aceasta, aproape toți acești savanți s-au concentrat pe petrol și gaze atunci când studiau securitatea energetică sau geopolitica, în timp ce experții în energie regenerabilă au vizat dezvoltarea, integrarea sistemelor și difuzarea pe piață a noilor tehnologii, ignorând în mare măsură implicațiile surselor regenerabile pentru politica internațională. În consecință, cele două ramuri ale literaturii rareori intrau în contact una cu cealaltă.

După 2010, literatura despre geopolitica energiei a ajuns să aibă din ce în ce mai mult două ramuri. Una a continuat să se concentreze pe petrol și gaze, gaze de șist, petrol neconvențional și pe piața GNL în expansiune globală. Cealaltă este literatura pe care am prezentat-o în acest articol, care se concentrează pe geopolitica utilizării în creștere a energiei regenerabile. După cum indică lungimea bibliografiei acestui articol, literatura a crescut substanțial într-o perioadă scurtă de timp. Publicarea rapoartelor multi-instituționale de către O’Sullivan și colab. [75] și Comisia globală IRENA pentru geopolitica transformării energetice [76] au atras atenția suplimentară asupra subiectului.

Noutatea domeniului este însă încă evidentă. Nu numai că există încă o mare incertitudine cu privire la implicațiile geopolitice ale energiei regenerabile, dar există și unele deficiențe recurente printre aceste publicații. Printre altele, mai multe subiecte potențial importante sunt neglijate. În primul rând, doar câțiva autori fac distincție între diferitele tipuri de energie regenerabilă și consecințele lor geopolitice (de exemplu, Ren și Sovacool [201], Criekemans [107]). În analizele lor calitative și cantitative, Ren și Sovacool [201] au descoperit că hidroelectricitatea și energia eoliană au cel mai mare potențial de a consolida securitatea energetică a Chinei, în timp ce energia solară are cel mai puțin potențial. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor se referă la „energie regenerabilă” sau „energie curată” la nivel general, fără a explica ce tipuri au în vedere. Acest lucru lasă întrebări importante fără răspuns. Sunt similare riscurile de securitate internațională legate de biocombustibili, energia eoliană, solară și hidroenergetică? Sunt consecințele geopolitice ale extinderii energiei eoliene aceleași cu cele ale energiei solare? Mai mult, cum rămâne cu purtătorii de energie precum bateriile cu hidrogen sau litiu-ion?

În al doilea rând, o mare parte din literatură reflectă modele vechi de gândire și analiză din epoca combustibililor fosili. Deoarece petrolul a fost considerat a fi obiectul unui conflict geopolitic semnificativ, calea celei mai puține rezistențe mentale este înlocuirea petrolului cu noi surse de energie în gândirea geopolitică. Materialele critice sunt un exemplu. Distribuția lor geografică este adesea considerată a avea același efect ca și natura concentrată a rezervelor de petrol. Întrebarea este dacă trebuie (sau nu) să actualizăm lexicul de securitate energetică pentru a se potrivi unei lumi regenerabile.

În al treilea rând, doar câțiva autori disting clar între geopolitica fazei de tranziție și geopolitica unei lumi în care sursele regenerabile de energie sunt deja stabilite ca surse de energie dominante. Dar fazele de tranziție și de sfârșit ar putea fi văzute ca două categorii analitice separate (Scholten și Bosman [54]). Faza de tranziție este probabil să aibă un efect destabilizator asupra securității globale, nu în ultimul rând din cauza unei potențiale reacții din partea exportatorilor tradiționali de combustibili fosili, a apariției unor noi tipuri de interdependență între state, precum și a amenințărilor din partea actorilor armați nestatali (Rothkopf [1]. 77], Westphal [62], Westphal și Droege [64], Overland și colab. [101]). De asemenea, nu este clar cum va acționa un lider al energiei regenerabile care este și autoritar, precum China, dacă reușește să se elibereze de dependența de importurile de energie. Toate aceste aspecte merită cercetări și analize mai aprofundate.

Literatura de specialitate include și probleme mai fundamentale. Una dintre ele este că nu a fost formulată nicio teorie specifică privind geopolitica energetică care să susțină afirmațiile referitoare la implicațiile geopolitice ale energiei regenerabile. Pe de o parte, și literatura mai largă de geopolitică energetică este plină de relatări descriptive istorice bogate, cărora le lipsește un cadru analitic pentru teoretizare (Yergin [202], O’Sullivan et al. [75]); pe de altă parte, lucrările teoretice care au fost efectuate în domeniul geopoliticii nu se concentrează neapărat pe energie (și cu atât mai puțin pe energia regenerabilă) și rareori creează valoare predictivă (Dodds [203], Criekemans [204]). Ca urmare, rămâne neclar cum exact caracteristicile geografice și tehnice specifice ale sistemelor energetice modelează stabilitatea relațiilor energetice interstatale.

Analizarea consecințelor geopolitice ale utilizării sporite a energiei regenerabile este o întreprindere complexă, deoarece este o situație nouă. Spre deosebire de geopolitica petrolului și gazelor, unde echilibrul cerere-ofertă este parametrul cheie, nu a fost elaborat niciun cadru analitic care să abordeze pe deplin complexitatea geopoliticii energiei regenerabile. O posibilă excepție este Scholten [125], care a încercat un nou cadru analitic, bazându-se pe lucrări privind sistemele socio-tehnice și securitatea energetică. Dar acest cadru încorporează doar acele implicații care decurg în mod specific din caracteristicile geotehnice ale surselor regenerabile și nu cele care vor rezulta din tranziția la surse regenerabile.

O problemă mai fundamentală este că doar câțiva autori definesc ceea ce înseamnă „geopolitică” (de exemplu, Scholten [125], Criekemans [107], Proedrou [128], Overland et al. [101]). Ca urmare, termenii „geopolitică”, „rivalitate mari puteri” și „relații internaționale” sunt adesea folosiți în mod interschimbabil. De asemenea, ar fi oportun să se clarifice diferența dintre geopolitica energetică și securitatea energetică. Și doar câțiva autori definesc conceptele de geografie sau spațiu în raport cu energia regenerabilă (de exemplu, Stoeglehner și colab. [44], Bridge și colab. [45], Scholten [125]).

O altă slăbiciune este că cea mai mare parte a analizei se bazează pe presupuneri ipotetice și neenunțate despre viitor și puțini autori folosesc metodologii de prognoză, de construire a scenariilor sau de previziune.

În cele din urmă, datele empirice sistematice sunt rare, majoritatea publicațiilor bazându-se pe dovezi anecdotice. De asemenea, este nevoie de studii de caz mai concrete cu privire la implicațiile geopolitice ale unor tipuri specifice de energie regenerabilă – în special solară și eoliană – înainte de a putea fi făcute declarații generale. Acest lucru este, desigur, dificil în acest moment. Pur și simplu nu există un secol de politică în domeniul energiei regenerabile la care să privim înapoi, așa cum există și pentru petrol. Mai mult, cazurile de energie regenerabilă sunt situate într-o lume care se bazează încă foarte mult pe combustibili fosili; ei singuri nu modelează încă geopolitica energetică. Cu toate acestea, cu timpul, oportunitățile empirice se vor extinde.

Referințe

• [1] M. Jacobson, M. Delucchi, Z. Bauer, S. Goodman, W. Chapman, M. Cameron, et al.
  100% Clean and renewable wind, water, and sunlight all-sector energy roadmaps for 139 countries of the world
  Joule, 1 (1) (2017), pp. 108-121
• [44] G. Stoeglehner, N. Niemetz, K. Kettl
  Spatial dimensions of sustainable energy systems: new visions for integrated spatial and energy planning
  Energ Sustain Soc, 1 (2) (2011), pp. 1-9
• [45] G. Bridge, S. Bouzarovski, M. Bradshaw, N. Eyre
  Geographies of energy transition: space, place and the low-carbon economy
  Energy Policy, 53 (2013), pp. 331-340
• [54] D. Scholten, R. Bosman
  The geopolitics of renewables; exploring the political implications of renewable energy systems
  Technol Forecast Soc, 103 (2016), pp. 273-283
• [62] K. Westphal
  Energy in an era of unprecedented uncertainty: international energy governance in the face of macroeconomic, geopolitical, and systemic challenges
  D. Koranyi (Ed.), Transatlantic energy futures: strategic perspectives on energy security, climate change and new technologies in Europe and the United States, Center for Transatlantic Relations (2011), pp. 1-26â
• [64] K. Westphal, S. Droege
  Global energy markets in transition: implications for geopolitics, economy and environment
  Global Trends (2015)
  Prospects for World Society; 2015
• [75] M O’Sullivan, I Overland, D Sandalow, H Begg, A Behrens, N Bhatiya, A Clark, T Cremer, J Elkind, M Fessler, N Lemphers, M Nakagawa, M Seol, C Soylu, R Vakulchuk
  The geopolitics of renewable energy. Harvard University
  Columbia University and the Norwegian Institute of International Affairs (2017)
  https://www.researchgate.net/publication/317954274
• [76] International Renewable Energy Agency (IRENA)
  The Global Commission on the Geopolitics of Energy Transformation. A new world. The geopolitics of the energy transformation
  IRENA, Abu Dhabi (2019)
• [77] D. Rothkopf
  Is a green world a safe world? not necessarily. A guide to the coming green geopolitical crises
  Foreign Pol (2009)
  [September/October]
• [101] I. Overland, M. Bazilian, T.I. Uulu, R. Vakulchuk, K. Westphal
  The GeGaLo index: geopolitical gains and losses after energy transition
  Energy Strategy Reviews, 26 (2019)
  https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2211467X19300999
• [107] D. Criekemans
  Geopolitics of the renewable energy game and its potential impact upon global power relations
  D. Scholten (Ed.), The geopolitics of renewables, Springer Nature, Cham (2018), pp. 37-73
• [125] D. Scholten
  The geopolitics of renewables – an introduction and expectations
  D. Scholten (Ed.), The geopolitics of renewables, Springer Nature, Cham (2018), pp. 1-33
• [128] F. Proedrou
  Geopolitics and development in a steady-state world
  F. Proedrou (Ed.), Energy policy and security under climate change, Palgrave Macmillan, Cham (2018), pp. 145-175
• [201] J. Ren, B. Sovacool
  Prioritizing low-carbon energy sources to enhance China’s energy security
  Energy Convers Manag, 92 (2015), pp. 129-136
• [202] D. Yergin
  The prize: the epic quest for oil, money, and power
  Simon & Schuster, New York (1991)
• [203] K. Dodds
  Global geopolitics. A critical introduction
  Routledge, New York (2005)
• [204] D. Criekemans
  Geopolitics: ‘Geographical consciousness’ of foreign policy? [dissertation] Garant (2007)

Sursa: Roman Vakulchuka, Indra Overlanda, Daniel Scholtenb, Renewable energy and geopolitics: A review, în Renewable and Sustainable Energy Reviews, Volume 122, April 2020, 109547, https://doi.org/10.1016/j.rser.2019.109547, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing, Geopolitica resurselor energetice regenerabile, volumul 1