Geopolitica energiei

Studiul „geopoliticii” a fost stabilit pentru prima dată pentru a surprinde relația dintre geografie și politica (internațională a) statelor imperiale occidentale (Ivleva & Tanzler, 2019; Overland, 2019). Pe măsură ce Războiul Rece și decolonizarea au ajuns să domine politica mondială, geopolitica a descris competiția dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică pentru influența și controlul asupra statelor și resurselor strategice (O Tuathail, 1998). Astăzi, geopolitica convențională rămâne în special preocupată de „explorarea și explicarea rolului factorilor geografici (cum ar fi localizarea teritorială și/ sau accesul la resurse) în modelarea politicii naționale și internaționale” (Dodds, 2005, p. 1; vezi și Hogselius, 2019). , p. 7).

Domeniul geopoliticii energiei a fost puternic influențat de gândirea geopolitică convențională (Lehmann, 2017, p. 15). Bradshaw (2009, p. 1920), de exemplu, a definit geopolitica energiei drept „influența factorilor geografici, cum ar fi distribuția centrelor de cerere și ofertă, asupra acțiunilor statale și nestatale pentru a asigura o aprovizionare adecvată, accesibilă și fiabilă de energie.” Concurența pentru accesul la combustibili fosili, în special petrolul, a fost o componentă cheie a multor analize geopolitice de la șocurile petroliere din anii 1970. Lentila geopoliticii a fost focalizată asupra disputelor și tensiunilor legate de părți ale lumii bogate în petrol, cum ar fi Golful Persic, Marea Caspică și Arctica, sau puncte de sufocare precum Strrâmtoarea Hormuz. Mai târziu, a ajuns să includă și tensiunile legate de gazele naturale între UE și Rusia (Overland, 2015, 2019). Spre deosebire de natura globală a piețelor petrolului și gazelor naturale, piețele cărbunelui rămân în mare parte interne, așa că acestea au primit mai puțină atenție academică.

Acum, apare o agendă de cercetare privind geopolitica surselor regenerabile. Ne cere să recunoaștem energia ca fiind mai diversă și arată cum caracteristicile geotehnice ale diferitelor surse de energie pot avea consecințe politice (Criekemans, 2011, 2018; Scholten & Bosman, 2016). Cu toate acestea, o mare parte din această bursă rămâne ferm înrădăcinată în abordările convenționale centrate pe stat și realiste ale geopoliticii (energiei). Scholten (2018, p. 8), de exemplu, ia în considerare doar „relațiile de energie [regenerabilă] interstatală”, în timp ce Overland (2015, p. 3517) examinează „concurența marii puteri pentru accesul la locații strategice și resurse naturale” (vezi și Vakulchuk). et al., 2020).

Spre deosebire de gândirea geopolitică convențională, a apărut domeniul geopoliticii critice, conform căreia geopolitica este cel mai bine înțeleasă ca o construcție socială care este repetată prin discursuri variate și concurente ale actorilor statali și nestatali (Agnew & Crobridge, 1995; Dalby, 2008; Dodds, 2005, 2019; Mamadouh, 1998; O Tuathail & Agnew, 1992; O Tuathail & Dalby, 1998). Ca atare, „geopolitica implică reprezentările și practicile geografice care produc spații ale politicii mondiale” (O Tuathail & Dalby, 1998, p. 2).

Acest concept nu acceptă geopolitica drept un „fapt realist și obiectiv al relațiilor mondiale”, mai degrabă încearcă să arate modul în care anumiți tropi sunt (re)produși pentru relațiile de putere legitime (Huber, 2015, p. 330). Concurența geopolitică asupra resurselor energetice limitate este astfel adesea imaginară sau construită, și este necesară o lentilă critică. Bridge (2010, 2011), de exemplu, a aplicat această gândire în mod convingător narațiunilor despre „vârful petrolului”. Mai mult, se îndepărtează și de o interpretare realistă care își asumă primatul actorilor statali, deoarece acordă atenție agenției actorilor relevanți subnaționali, nestatali și chiar indivizilor. Criticile feministe ale geopoliticii, de exemplu, evidențiază modul în care realitățile geopolitice sunt reproduse prin acțiuni pretinse non-politice, de zi cu zi, precum și prin experiențele trăite de comunitățile marginalizate. Sau, așa cum le-a descris Sharpe (2020a, p. 2), „cei ascunși în mod normal analizei geopolitice” (a se vedea și Billo, 2020; Dowler & Sharp, 2001; Sharp, 2020b). Cu toate acestea, deși contribuția sa la studiul geopoliticii nu trebuie subestimată, analiza noastră sugerează că potențialul geopoliticii critice a energiei nu a fost încă pe deplin realizat.

Geopolitica sistemelor întregi sintetizează componentele critice și convenționale. Ea susține că aranjamentele geografice se schimbă în timp în funcție de schimbările tehnologice politice, economice, sociale și că nu se întâmplă doar invers (Amineh, 2003, p. 20). Acest lucru permite o înțelegere mai cuprinzătoare a relației complexe dintre sistemele energetice în schimbare, geografie și politica (internațională). În abordarea noastră, politica și elaborarea politicilor sunt forțele motrice ale schimbării sistemului energetic și ale discursurilor geopolitice asociate. Împărtășim această poziție cu cei care studiază geopolitica antropocenă. Trăim într-o eră în care omenirea schimbă acum sistemele „naturale” la o asemenea scară încât am devenit de fapt o forță geologică. Această abordare este de acord că geopolitica modelează acum climatele viitoare, nu invers (Dalby, 2007, 2014, 2018, 2020).

Referințe

• Agnew, J., & Crobridge, S. (1995). Mastering space: Hegemony, territory and international political economy. Routledge.
• Amineh, M. P. (2003). Globalisation, geopolitics and energy security in Central Eurasia and the Caspian region. Clingendael International Energy Programme.
• Billo, E. (2020). Patriarchy and progressive politics: Gendered resistance to mining through everyday social relations of state formation in Intag, Ecuador. Human Geography, 13(1), 16-26. https://doi.org/10.1177/1942778620910895
• Bradshaw, M. (2009). The geopolitics of global energy security. Geography Compass, 3(5), 1920-1937. https://doi.org/10.1111/j.1749-8198.2009.00280.x Bradshaw, M., & Boersma, T. (2020). Natural gas. Polity.
• Bridge, G. (2010). Geographies of peak oil: The other carbon problem. Geoforum, 41, 523-530. https://doi.org/10.1016/j. geoforum.2010.06.002
• Bridge, G. (2011). Past peak oil: Political economy of energy crises. In R. Peet, P. Robbins, & M. Watts (Eds.), Global political ecology (pp. 307-324). Routledge.
• Criekemans, D. (2011). The geopolitics of renewable energy: Different or similar to the geopolitics of conventional energy? Paper presented at ISA Annual Convention 2011: Panel “Geopolitics, Power Transitions, and Energy”, Montreal, Canada.
• Criekemans, D. (2018). Geopolitics of the renewable energy game and its potential impact upon global power relations. In D. Scholten (Ed.), The geopolitics of renewables (pp. 37-74). Springer.
• Dalby, S. (2007). Anthropocene geopolitics: Globalisation, empire, environment and critique. Geography Compass, 1(1), 103118. https://doi.org/10.1111/j.1749-8198.2007.00007.x
• Dalby, S. (2008). Imperialism, domination, culture: The continued relevance of critical geopolitics. Geopolitics, 13(3), 413-436. https://doi.org/10.1080/14650040802203679
• Dalby, S. (2014). Rethinking geopolitics: Climate security in the Anthropocene. Global Policy, 5(1), 1-9. https://doi. org/10.1111/1758-5899.12074
• Dalby, S. (2018). Firepower: Geopolitical cultures in the Anthropocene. Geopolitics, 23(3), 718-742. https://doi.org/10.1080/ 14650045.2017.1344835
• Dalby, S. (2020). Anthropocene geopolitics. Globalization, security, sustainability. University of Ottawa Press.
• Dodds, K. (2005). Global geopolitics: A critical introduction. Pearson Education Limited.
• Dodds, K. (2019). Geopolitics: A very short introduction (3rd ed.). Oxford University Press.
• Dowler, L., & Sharp, J. (2001). A feminist geopolitics? Space and Polity, 5(3), 165-176. https://doi.org/10.1080/13562570 120104382
• Hirsch, R. L., Bezdek, R., & Wendling, R. (2005). Peaking of world oil production: Impact, mitigation and risk management. https:// www.osti.gov/servlets/purl/939271 Hogselius, P. (2019). Energy and geopolitics. Routledge.
• Hogselius, P. (2019). Energy and geopolitics. Routledge.
• Huber, M. (2015). Theorizing energy geographies. Geography Compass, 9(6), 327-338. https://doi.org/10.1111/gec3.12214 
• Klare, M. T. (2012). The global scramble for the world’s last resources. Metropolitan books.The race for what’s left.
• Lehmann, T. C. (Ed.). (2017). The geopolitics of global energy: The new cost of plenty. Lynne Rienner Publishers.
• Mamadouh, V. D. (1998). Geopolitics in the nineties: One flag, many meanings. GeoJournal, 46, 237-253. https://doi. org/10.1023/A:1006950931650
• O Tuathail, G. (1998). Thinking critically about geopolitics. In G. O. Tuathail, S. Dalby, & P. Routledge (Eds.), The geopolitics reader (pp. 1-14). Routledge.
• O Tuathail, G., & Agnew, J. (1992). Geopolitics and discourse: Practical geopolitical reasoning in American foreign policy. Political Geography, 11(2), 190-204.
• O Tuathail, G., & Dalby, S. (Eds.). (1998). Rethinking geopolitics. Routledge.
• Overland, I. (2015). Future petroleum geopolitics: Consequences of climate policy and unconventional oil and gas. Handbook of Clean Energy Systems, 1-29. https://doi.org/10.1002/9781118991978.hces203 
• Overland, I. (2019). The geopolitics of renewable energy: Debunking four emerging myths. Energy Research & Social Science, 49, 36-40. https://doi.org/10.1016/j.erss.2018.10.018
• Scholten, D., & Bosman, R. (2016). The geopolitics of renewables; exploring the political implications of renewable energy systems. Technological Forecasting and Social Change, 103, 273-283. https://doi.org/10.1016Z.techfore.2015.10.014 
• Scholten, D. (Ed.). (2018). The geopolitics of renewables. Springer.
• Sharp, J. (2020a). Materials, forensics and feminist geopolitics. Progress in Human Geography. https://doi.org/10.1177/ 0309132520905653
• Sharp, J. (2020b). Domesticating geopolitics – reflections. Geopolitics, 25(5), 1164-1167. https://doi.org/10.1080/14650045 .2020.1772238
• Vakulchuk, R., Overland, I., & Scholten, D. (2020). Renewable energy and geopolitics: A review. Renewable and Sustainable Energy Reviews, 122, 109547. https://doi.org/10.1016/jxser.2019.109547

Sursa: Mathieu Blondeel, Michael J. Bradshaw, Gavin Bridge și Caroline Kuzemko (2020) ”The geopolitics of energy system transformation: A review”, în Geography Compass, 2021;15:e12580. DOI: 10.1111/gec3.12580. Licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu