Termenul de studiul critic al datelor (SCD) sugerează două lucruri: în primul rând, că cercetătorii care lucrează în acest domeniu investighează datele; în al doilea rând, că fac acest lucru din perspective critice. Atunci când se concentrează inițial pe ultima parte a acestui termen umbrelă, cineva se poate întreba ce înseamnă „studierea datelor„. Ce tipuri de subiecte și abordări sunt examinate în acest domeniu? Studierea datelor în acest context nu implică doar utilizarea sau analizarea „datelor ca atare”. În schimb, SCD interoghează încorporarea datelor în practicile (cunoașterea), instituțiile și sistemele politice și economice. În unele cazuri, acest lucru se poate realiza prin experimentarea în mod reflectiv a unei mari utilizări a datelor, însă cercetarea critică a datelor depășește simplele analize cantitative ale datelor. În schimb, ea pune în mod calitativ întrebări legate de construcție, aptitudini și implicații. Cercetătorii examinează interacțiunea complexă dintre date și instituțiile și actorii care le produc, dețin și folosesc. Ei ar putea, de exemplu, să discute: modul în care rețelele sociale cum ar fi Facebook, se bazează pe datele utilizatorilor; cum sunt utilizate în sectoarele alimentar și agricol; cum apar datele genomice din serviciile digitale (corporative); sau modul în care brokerii de date recuperează și valorifică datele persoanelor.
Relevanța justiției în ceea ce privește datele a fost – implicit și explicit – o preocupare cheie pentru studiile critice ale datelot. De exemplu, bazându-ne pe lucrările anterioare privind „justiția informațională” și „justiția datelor”, Taylor (Taylor, Linnet. 2017. ‘What Is Data Justice? The Case for Connecting Digital Rights and Freedoms Globally’) sugerează un cadru centrat pe asigurarea practicilor de date simple. Acesta vizează combaterea marginalizării, precum și a asimetriilor de putere, precum și facilitarea abordărilor corecte de recuperare și utilizare a datelor. În consecință, abordarea ei ”[…] nu pornește de la o apreciere a persoanei obișnuite, ci se întreabă în schimb ce fel de principii de organizare a justiției se pot adresa celor marginalizați și vulnerabili în aceeași măsură ca oricărui altcuiva.”
Acest accent pe justiție este, de asemenea, implicit exprimat în preocupările generale ale studiilor critice ale datelor cu privire la relațiile de putere și agenția principalelor părți interesate. Analizele se pot concentra, de exemplu, pe practicile guvernamentale de date de mari dimensiuni, recuperarea, analiza și utilizarea datelor corporative. De exemplu, datorită dominării corporațiilor mass-media în recuperarea unor date mari generate de noi, instituțiile de cercetare sunt din ce în ce mai dependente de condițiile de acces definite de aceste companii. În timp ce guvernele încearcă să reglementeze colectarea de date corporative (Comisia Europeană, 2014), există, de asemenea, încălcări grave ale confidențialității utilizatorilor și încercări de integrare a datelor corporative în supravegherea guvernamentală. Suprapunerile, colaborările, concurența și conflictele apar între actorii din aceste zone diferite, suprapuse. În mod similar, prin concentrarea asupra utilizării Big Data în supravegherea sănătății publice, atrag atenția asupra interdependențelor dintre practicile mari de date corporative, cercetarea științifică și etica acesteia.
Așa cum subliniază Lupton (Lupton, Deborah. 2014. ‘You Are Your Data: Self-Tracking Practices and Concepts of Data’): „Deși studiile critice ale datelor se concentrează deseori pe date mari, este nevoie, de asemenea, de abordări critice ale datelor „mici” sau personale, tipul de informații pe care oamenii le colectează.” Această critică a fost rezolvată parțial datorită lucrărilor proprii ale lui Lupton, precum și contribuțiilor mai recente la SCD. Richterich susține că datele personale mici sunt adesea inseparabile de datele mari ale companiilor. Un motiv principal pentru aceasta este că potențialul persoanelor de a colecta date în mod individual este în general legat de împărțirea angajamentelor dificile sau imposibil de evitat. Pe de o parte, nu ar trebui să uităm că practicile de date corporatiste, guvernamentale și științifice mari se bazează în principal pe informațiile generate de indivizi. Pe de altă parte, acești utilizatori ar trebui, într-adevăr, să nu fie doar „victimizați” – în ciuda importanței asimetriilor de putere în utilizarea Big Data. În schimb, trebuie, de asemenea, să recunoaștem acele practici prin care indivizii se angajează critic și activ în lucrul cu datele.
SCD subliniază gradul de încorporare a datelor mari și mici și nevoia de sensibilitate la context. În acest sens, cercetarea în acest domeniu seamănă cu sub-disciplinele studiilor media digitale și internet, cum ar fi studiile software, studii critice de algoritmi și studii de platformă. Studiile de software, platformă și algoritmi subliniază necesitatea de a analiza obiectele și practicile computaționale, nu doar ca aspecte tehnice, ci și ca aspecte sociale. Acestea subliniază necesitatea de a privi dincolo de chestiuni de conținut și de a investiga interacțiunea dintre complexitatea tehnologică și factorii sociali, politici și economici. Acest scop este adesea în mod explicit legat de cercetători precum Friedrich Kittler, Michel Foucault, Gilles Deleuze și Félix Guattari.
Activitatea lui Kittler este frecvent citată, deoarece a început teoretizarea interacțiunii dintre software și hardware, subliniind necesitatea unei „înțelegeri corecte a realităților științifice și de inginerie care guvernează lumea computerizată foarte fină a computerelor în care trăim” (Parikka, Jussi. 2015. A Geology of Media). Fuller, printre altele, se bazează pe lucrarea lui Deleuze și a lui Guattari, susținând că „[…] software-ul construiește modalități de a vedea, de a cunoaște și de a face în lume un model imediat al acelei părți a lumii pe care se pare că o conține și o modelează de fiecare dată când suntem noi.” (Fuller, Matthew. 2003. Behind the Blip: Essays on the Culture of Software). În mod similar, algoritmii sunt descriși ca „declarații foucauldiene” prin care „existența istorică realizează acțiuni particulare” (Goffey, Andrew. 2008. ‘Algorithm’). În general, studiile de software și de algoritmi sunt adesea legate de concepția lui Foucault despre putere, nu ca forță exercitată asupra indivizilor sau grupurilor, ci ca o societate dinamică încorporată și permeabilă (Foucault, Michel. 1975. Discipline and Punish: The Birth of the Prison). În mod similar, astfel de fundamente teoretice tind să fie cruciale pentru perspectivele critice dezvoltate în SCD.
Sursa: Richterich, A. 2018. The Big Data Agenda: Data Ethics and Critical Data Studies. Pp. 15-31. London: University of Westminster Press., DOI: https://doi.org/10.16997/book14.b. License: CC-BY-NC-ND 4.0
Lasă un răspuns