Prelegerile pe care le-a susținut Green în calitate de profesor formează substanța celor mai importante două lucrări ale sale, care conțin întreaga învățătură constructivă pozitivă a acestuia. Aceste lucrări nu au fost publicate decât după moartea sa, dar opiniile lui Green erau cunoscute anterior indirect prin Introducerea la ediția standard a lucrărilor lui David Hume de Green și T. H. Grose, colegul lui de la Queen’s College, în care doctrina „englezilor” sau filozofia ”empirică” a fost examinată exhaustiv.
În contextul activităților sale în Partidul Liberal, în 1881, Green a publicat ceea ce a devenit una dintre cele mai faimoase declarații ale filosofiei sale politice liberale, Lecture on Liberal Legislation and Freedom of Contract (Conferință despre legislația liberală și libertatea contractuală). În acest moment, el susținea și conferințe despre religie, epistemologie, etică și filozofie politică.
Principalele idei dezvoltate de Green în lucrare sunt
- Critica concepției lui Smith asupra liberalismului
- A evidențiat imperfecțiunile capitalismului
- Inegalitățile create de concurența imperfectă și de piețe au înlăturat libertățile
- Guvernul are obligația de a corecta aceste imperfecțiuni
- A susținut cele „patru libertăți” ale lui Franklin Roosevelt: două care țin de liberalismul clasic (libertatea de exprimare și libertatea de cult) și două aparținând liberalismului modern (dreptul la un standard adecvat de viață și dreptul de a trăi fără teamă)
Pentru Green, există o interacțiune între societate și individ care îl face să se opună atât utilitariștilor care văd societatea ca pe un agregat de indivizi, cât și susținătorilor contractului social precum Hobbes sau Rousseau. De fapt, pentru el, nu poate avea un contract cu starea naturală, deoarece însăși noțiunea de contract presupune existența unei societăți organizate politic. Mai mult, el consideră că teoriile contractului social sunt periculoase, deoarece tind să creadă că individul este „titular al drepturilor împotriva societății, indiferent dacă își îndeplinește sau nu îndatoririle sale față de societate”. Pentru a exista o societate, la fel ca la Aristotel, este necesar ca indivizii să urmărească același bine comun, și pentru Green acest bine comun se întemeiază pe natura omului. Însă, el nu încearcă să definească „principiile generale din care ar fi posibil să se deducă ce ar trebui făcut ci un tip de personaj”: un individ rațional, capabil să reflecteze asupra motivațiilor sale și să caute adevărul vital care este acolo în el. Acest lucru îl conduce la o percepție a libertății diferită de liberalismul clasic. Într-adevăr, pentru el, cineva nu poate fi liber decât în societate și, prin urmare, respectând anumite reguli. Mai mult, libertatea nu poate fi însoțită decât de condiții egale. El scrie despre acest subiect: „Refuzăm pe bună dreptate să vedem în dezvoltarea superioară a unui individ excepțional sau a unei clase excepționale marca progresului către adevărata libertate a omului, atunci când aceasta se bazează pe refuzul de a acorda aceleași oportunități altora.” Acest lucru îl determină să ofere statului un rol mai important decât John Stuart Mill în educație – este pentru un sistem școlar organizat de stat și legislație. În această privință, el crede că este posibil să crească prețul alcoolului nu numai cum credea Mill pentru a oferi resurse pentru guvern, ci și pentru a descuraja alcoolismul – a fost președintele unei societăți de cumpătare. Mai mult, în Conferință despre legislația liberală și libertatea contractuală el se opune libertății contractuale atunci când există prea multe dezechilibre între părți. Acest lucru îl determină să justifice intervenția statului în domeniul sănătății publice sau în relațiile dintre angajați și angajatori.
Lasă un răspuns