Grupuri de interese: Influență, stimulente, și perspective

Influență

În majoritatea democrațiilor liberale, grupurile de interese tind să folosească guvernul ca principal canal de influență – pentru că, în democrațiile liberale, aici se află puterea decizională. Scopul grupurilor de interese de aici este de a încerca să influențeze un membru al legislativului pentru a le susține cauzele votând într-un anumit mod în legislativ. Accesul la acest canal este, în general, limitat la grupurile cu statut privilegiat, precum marile corporații și sindicatele – celelalte grupuri este puțin probabil să se poată întâlni cu miniștri sau cu alți membri guvernamentali pentru a discuta despre politici. Ceea ce trebuie înțeles despre grupurile care exercită influență în guvern este că „relația crucială aici [în guvern] este, de obicei, cea dintre demnitarii înalți și interesele de afaceri sau industriale principale”. Acest lucru susține opinia că grupurile cu resurse financiare mai mari la dispoziția lor vor putea, în general, să influențeze mai bine procesul decizional al guvernului. Avantajele pe care le au întreprinderile mari se datorează în principal faptului că sunt producători cheie în economia țărilor lor și, prin urmare, interesele lor sunt importante pentru guvern, deoarece contribuțiile lor sunt importante pentru economie. Potrivit lui George Monbiot, influența marilor afaceri a fost consolidată de „ușurința mai mare cu care corporațiile pot muta producția și investițiile într-o economie globală”. Acest lucru sugerează că în lumea în continuă modernizare, marile afaceri au un rol din ce în ce mai mare în influențarea demnirailor guvernamentali și, la rândul lor, în procesul de luare a deciziilor guvernamentale.

Grupurile de interese pot exercita, de asemenea, influență prin parlament prin lobby. Grupurile cu resurse economice mai mari la dispoziția lor pot angaja profesioniști de lobby pentru a încerca să exercite influență în parlament. Un exemplu de astfel de grup este grupul ecologist Greenpeace; Greenpeace (o organizație cu venituri de peste 50.000.000 de dolari) folosește lobby pentru a obține sprijin politic pentru campaniile lor. Acesta ridică probleme legate de mediu cu scopul de a-și traduce problemele în politici precum cele în care guvernul încurajează energia alternativă și reciclarea.

Ramura judiciară a guvernului poate fi folosită și de grupurile de interese pentru a exercita influență. În statele în care legislația nu poate fi contestată de instanțe, precum Regatul Unit, grupurile de interese sunt limitate în ceea ce privește influența pe care o au. Cu toate acestea, în statele care au codificat constituțiile, precum SUA, influența grupului de interese este mult mai semnificativă. De exemplu, în 1954, NAACP (National Association for the Advancement of Colored People) a făcut lobby împotriva Consiliului de învățământ Topeka, susținând că segregarea educației pe bază de rasă era neconstituțională. Ca urmare a presiunii grupului din partea NAACP, instanța supremă a decis în unanimitate că segregarea rasială în educație este într-adevăr neconstituțională și aceste practici au fost interzise. Acesta este un exemplu al modului în care grupurile de interese pot exercita influență în ramura judiciară a guvernului.

Grupurile de interese pot exercita, de asemenea, influență asupra partidelor politice. Principalul mod în care grupurile fac acest lucru este prin finanțarea campaniilor. De exemplu; în Marea Britanie, campaniile partidelor conservatoare sunt adesea finanțate de marile corporații, deoarece multe dintre campaniile partidelor conservatoare reflectă interesele afacerilor. De exemplu, campania de realegere a lui George W. Bush în 2004 a fost cea mai scumpă din istoria americană și a fost finanțată în principal de mari corporații și interese industriale pe care administrația Bush le-a reprezentat în guvern. În schimb, partidele de stânga sunt adesea finanțate de forța de muncă organizată – când s-a format Partidul Laburist Britanic, acesta era finanțat în mare parte de sindicate. Adesea, partidele politice sunt de fapt formate ca urmare a presiunii grupului, de exemplu, Partidul Laburist din Marea Britanie a fost format din noua mișcare sindicală care a făcut lobby pentru drepturile lucrătorilor.

Grupurile de interese exercită, de asemenea, influență prin canale separate de guvern sau structura politică, cum ar fi mass-media și prin campanii de opinie publică. Grupurile de interese vor folosi metode precum protestele, petițiile și nesupunerea civică pentru a încerca să exercite influență în democrațiile liberale. Grupurile vor folosi, în general, două stiluri distincte atunci când încearcă să manipuleze mass-media – fie își vor transfera statutul de outsider și își vor folosi incapacitatea de a accesa celelalte canale de influență pentru a câștiga simpatie, fie pot pune la dispoziție o agendă mai ideologică. În mod tradițional, un prim exemplu al unui astfel de grup erau sindicatele care erau așa-numitul ”mușchi industrial”. Sindicatele vor face campanie sub formă de acțiuni industriale și marșuri pentru drepturile lucrătorilor, acestea câștigând multă atenție mass-media și simpatie pentru cauza lor. În Statele Unite, Mișcarea pentru Drepturile Civile a câștigat o mare parte din publicitatea sa prin nesupunere civică; afro-americanii pur și simplu nu vor respecta legile de segregare rasistă pentru a obține reacția violentă și rasistă din partea poliției și a americanilor albi. Această violență și rasism au fost apoi difuzate în întreaga lume, arătând lumii cum a fost de fapt „războiul” rasial din America.

Influența grupurilor de interese s-a manifestat și în corpurile supranaționale care au apărut prin globalizare. Grupurile care aveau deja o structură globală, precum Greenpeace, s-au putut adapta mai bine la globalizare. Greenpeace, de exemplu, are birouri în peste 30 de țări și are un venit de 50 de milioane de dolari anual. Astfel de grupuri și-au asigurat natura influenței lor prin obținerea statutului de organizații neguvernamentale (ONG-uri), dintre care multe supraveghează activitatea ONU și a UE de la birourile lor permanente din America și Europa. Presiunea grupului de către industriile supranaționale poate fi exercitată în mai multe moduri: „prin lobby direct de către marile corporații, organisme comerciale naționale și asociații „de top”, cum ar fi Masa rotundă europeană a industriașilor”.

Beneficii și stimulente

Problema călătorului gratuit

O teorie generală este că indivizii trebuie ademeniți cu un anumit tip de beneficiu pentru a se alătura unui grup de interese. Cu toate acestea, problema călătorului gratuit abordează dificultatea de a obține membri pentru un anumit grup de interese atunci când beneficiile sunt deja culese fără calitatea de membru. De exemplu, un grup de interese dedicat îmbunătățirii standardelor agricole va lupta pentru obiectivul general de îmbunătățire a agriculturii pentru fiecare fermier, chiar și pentru cei care nu sunt membri ai acelui grup de interese. Astfel, nu există un stimulent real pentru a se alătura unui grup de interese și a plăti cotizații dacă fermierul va primi oricum acel beneficiu. Ca un alt exemplu, fiecare individ din lume ar beneficia de un mediu mai curat, dar grupurile de interese pentru protecția mediului nu primesc ajutor monetar de la fiecare individ din lume.

Acest lucru pune o problemă pentru grupurile de interese care necesită cotizații de la membrii lor și contribuții pentru a îndeplini agendele grupurilor.

Beneficii selective

Beneficiile selective sunt materiale, mai degrabă decât beneficii monetare conferite membrilor grupului. De exemplu, un grup de interese ar putea oferi membrilor reduceri de călătorie, mese gratuite la anumite restaurante sau abonamente gratuite la reviste, ziare sau jurnale. Multe grupuri comerciale și de interese profesionale tind să ofere aceste tipuri de beneficii membrilor lor.

Stimulente de solidaritate

Un stimulent de solidaritate este o recompensă pentru participare care este derivată social și creată din actul asocierii. Un beneficiu solidar selectiv oferit membrilor sau potențialilor membri ai unui grup de interese ar putea implica stimulente precum „congenialitate socială, sentimentul de apartenență la grup și identificare, statutul rezultat din calitatea de membru, distracție, convivialitate, menținerea distincțiilor sociale etc.

Stimulente expresive

Persoanele care se alătură unui grup de interese din cauza beneficiilor expresive s-au alăturat probabil pentru a exprima o valoare ideologică sau morală în care cred, cum ar fi libera exprimare, drepturile civile, justiția economică sau egalitatea politică. Pentru a obține aceste tipuri de beneficii, membrii ar plăti pur și simplu cotizații și și-ar dona timpul sau banii pentru a obține un sentiment de satisfacție prin exprimarea unei valori politice. De asemenea, nu ar conta dacă grupul de interes și-a atins obiectivul; acești membri ar fi doar în măsură să spună că au ajutat în procesul de încercare de a-și atinge obiectivele, care este stimulentul expresiv pe care l-au obținut în primul rând. Tipurile de grupuri de interese care se bazează pe beneficii expresive sau stimulente sunt grupuri de mediu și grupuri care susțin că fac lobby pentru interesul public.

Interese latente

Unele interese de politici publice nu sunt deloc recunoscute sau abordate în mod clar de un grup. Aceste interese sunt denumite interese latente.

Perspective teoretice

O mulțime de lucrări au fost întreprinse de academicieni care încearcă să clasifice modul în care funcționează grupurile de interese, în special în legătură cu crearea de politici guvernamentale. Domeniul este dominat de numeroase și diverse școli de gândire:

• Pluralism: Aceasta se bazează pe înțelegerea faptului că grupurile de interese operează în competiție între ele și joacă un rol cheie în sistemul politic. Acestea fac acest lucru acționând ca o contrapondere la concentrațiile nejustificate de putere. Cu toate acestea, această teorie pluralistă (formată în primul rând de academicieni americani) reflectă un sistem politic mai deschis și fragmentat.
• Neo-pluralism: Sub neo-pluralism, s-a dezvoltat un concept de comunități politice care este mai asemănător cu forma britanică de guvernare. Aceasta se bazează pe conceptul de comunități politice în care grupurile de interese și alte astfel de organisme sunt organizate în jurul unui departament guvernamental și a rețelei sale de grupuri de clienți. Membrii acestei rețele cooperează împreună în timpul procesului de elaborare a politicilor.
• Corporatism sau elitism: Unele grupuri de interese sunt susținute de afaceri private care pot avea o influență considerabilă asupra legislativului.

Utilizarea rețelelor sociale

Un studiu publicat la începutul anului 2012 sugerează că grupurile de interese de diferite orientări politice și ideologice care operează în Statele Unite utilizează rețelele sociale pentru a interacționa în fiecare zi cu cetățenii. Studiul a apelat la 53 de grupuri, care s-au dovedit a folosi o varietate de tehnologii de socializare pentru a atinge obiectivele organizaționale și politice:

• Facebook a fost site-ul de socializare ales de către toți, cu excepția unui grup, menționând că utilizează site-ul pentru a se conecta cu cetățenii.
• Twitter a fost, de asemenea, popular printre toate grupurile, cu excepția a două grupuri.
• Alte rețele sociale utilizate sunt YouTube, LinkedIn, site-uri wiki, Flickr, Jumo, Diigo, Tumblr, Foursquare, Identi.ca, Picasa și Vimeo.

După cum sa menționat în studiu, „în timp ce unele grupuri ți-au exprimat îndoieli cu privire la capacitatea rețelelor sociale de a depăși limitele legăturilor slabe și a decalajelor dintre generații, o majoritate covârșitoare a grupurilor consideră că rețelele sociale sunt esențiale pentru activitatea de advocacy contemporană și laudă funcția sa de democratizare”.