Conservatorismul clasic

Conservatorismul tradiționalist, denumit și conservatorism clasic, conservatorism tradițional sau tradiționalism, este o filozofie politică și socială care subliniază necesitatea principiilor unei ordini morale transcendente, manifestate prin anumite legi naturale la care societatea ar trebui să se conformeze într-un mod prudent. Suprapunându-se cu toryismul, conservatorismul tradiționalist este un conservatorism bazat pe filosofiile politice ale lui Aristotel și Edmund Burke. Tradiționaliștii subliniază legăturile ordinii sociale și apărarea instituțiilor ancestrale față de ceea ce consideră individualismul excesiv.

Conservatorismul clasic pune un accent puternic pe noțiunile de obicei, convenție și tradiție. Rațiunea teoretică este ridiculizată și este considerată împotriva rațiunii practice. Statul este, de asemenea, văzut ca o întreprindere comunală cu calități spirituale și organice. Tradiționaliștii cred că orice schimbare nu este rezultatul unei gândiri raționale intenționate, ci curge în mod natural din tradițiile comunității. Conducerea, autoritatea și ierarhia sunt văzute ca produse naturale. Tradiționalismul s-a dezvoltat în toată Europa secolului al XVIII-lea, în special ca răspuns la dezordinea războiului civil englez și la radicalismul revoluției franceze. La mijlocul secolului al XX-lea, conservatorismul clasic a început să se organizeze cu seriozitate ca forță intelectuală și politică.

Principii cheie

Credința religioasă și legea naturală

O serie de conservatori tradiționaliști îmbrățișează creștinismul înalt bisericesc (de exemplu, T. S. Eliot, anglo-catolic; Russell Kirk, romano-catolic;). Un alt tradiționalist care și-a declarat tradiția credinței în mod public este Caleb Stegall, care este un protestant evanghelic. O serie de protestanți conservatori de linie principală sunt, de asemenea, conservatori tradiționaliști, precum Peter Hitchens, Roger Scruton, scriitori pentru Touchstone, iar unii tradiționaliști sunt evrei, precum Will Herberg, Irving Louis Horowitz, Mordecai Roshwald și Paul Gottfried.

Tradiție și obicei

După cum sugerează și numele, tradiționaliștii cred că tradiția și obiceiurile îl ghidează pe om și viziunea sa asupra lumii. Fiecare generație moștenește experiența și cultura strămoșilor săi și, prin convenție și precedent, omul este capabil să o transmită descendenților săi. Parafrazându-l pe Edmund Burke, adesea considerat tatăl conservatorismului modern: „Individul este prost, dar specia este înțeleaptă”.

Ierarhia și unitatea organică

Conservatorii tradiționaliști consideră că societatea umană este esențial ierarhizată (adică implică întotdeauna diverse inegalități interdependente, grade și clase, și că structurile politice care recunosc acest fapt se dovedesc a fi cele mai drepte, înfloritoare și, în general, benefice). Ierarhia permite prezervarea simultană a întregii comunități, în loc să protejeze o parte în detrimentul celorlalte.

Agrarianism

Zona rurală și valorile vieții rurale sunt foarte apreciate (uneori chiar fiind romantizate ca în poezia pastorală). Principiile agrarianismului (adică conservarea micii ferme familiale, terenuri deschise, conservarea resurselor naturale și administrarea pământului) sunt esențiale pentru înțelegerea tradiționalistă a vieții rurale.

Clasicism și cultura elevată

Tradiționaliștii apără civilizația occidentală clasică și apreciază o educație informată de textele epocii romane și medievale. În mod similar, tradiționaliștii sunt clasici care venerează cultura elevată în toate manifestările sale (de exemplu, literatură, muzică, arhitectură, artă și teatru).

Patriotism, localism și regionalism

Spre deosebire de naționaliștii care apreciază rolul statului sau al națiunii asupra comunității locale sau regionale, tradiționaliștii susțin patriotismul ca un principiu cheie. Conservatorii tradiționaliști cred că loialitatea față de o localitate sau regiune este mai centrală decât orice angajament față de o entitate politică mai mare. Tradiționaliștii salută, de asemenea, valoarea subsidiarității și a intimității comunității, preferând societatea civilă a „micilor plutoni” a lui Burke în locul statului extins. În mod alternativ, naționalismul conduce la jingoism și consideră statul ca abstract de comunitatea locală și structura familială, mai degrabă decât ca o creștere a acestor realități locale.

În Europa

Filozofi

Filosoful britanic Roger Scruton s-a auto-descris ca un conservator tradiționalist. Cunoscut pentru că a scris despre subiecte precum politica externă, drepturile animalelor, artele și cultura și filozofia, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale este The Meaning of Conservatism (1980). Scruton a fost afiliat la Centrul pentru Reînnoire Europeană, Forumul Trinity, Institutul pentru Științe Psihologice și Institutul American al Întreprinderilor. A scris pentru publicații precum Modern Age, National Review, The American Spectator, The New Criterion și City Journal.

Recent, filosoful britanic Phillip Blond a crescut în importanță ca exponent al filozofiei tradiționaliste, mai precis conservatorismul progresist sau toryismul toșu. În opinia lui Blond, toryismul roșu ar combina comunitarismul civic cu localismul și valorile tradiționale ca o modalitate de revitalizare a conservatorismului britanic și a societății britanice. El a format un grup de reflecție, Res Publica.

Publicații și organizații politice

Cea mai veche publicație conservatoare tradiționalistă din Regatul Unit este The Salisbury Review, care a fost fondată de filosoful britanic Roger Scruton. Editorul actual al Salisbury Review este Merrie Cave.

În cadrul Partidului Conservator Britanic există o fracțiune de deputați tradiționaliști care s-a format în 2005 și sunt cunoscuți în mod colectiv sub numele de Cornerstone Group. Cornerstone Group reprezintă valorile tradiționale și reprezintă „credință, steag și familie”. Membrii proeminenți includ pe Edward Leigh și John Henry Hayes.

Fundația Edmund Burke este o fundație educațională din Olanda, care este tradiționalistă și este modelată după Institutul de studii intercolegiale. Inițial un grup de reflecție, a fost fondat de tradiționaliști precum cercetătorul Andreas Kinneging și jurnalistul Bart Jan Spruyt. Este afiliat la Centrul pentru Reînnoire Europeană.

În 2007, un număr de erudiți tradiționaliști din Europa, precum și reprezentanți ai Fundației Edmund Burke și ai Institutului de studii intercolegiale au creat Centrul pentru reînnoire europeană, care este conceput pentru a fi versiunea europeană a Institutului de studii intercolegiale.

Epistemologia serviciilor de informaţii

Despre analogia existentă între aspectele epistemologice şi metodologice ale activităţii serviciilor de informaţii şi unele discipline ştiinţifice, pledând pentru o abordare mai ştiinţifică a procesului de culegere şi analiză de informaţii din cadrul ciclului de informaţii. Afirm că în prezent aspectele teoretice, … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 0.00 lei – 20.50 lei Selectează opțiunile

Bucharest Tourist Guide (Ghid turistic București)

Bilingual English/Romanian Guide (Ghid bilingv engleză/română) Bucharest offers some excellent attractions, and during the recent years has cultivated a sophisticated, trendy, and modern sensibility that many have come to expect from a European capital. Perhaps the most prominent landmark is … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 23.52 lei Selectează opțiunile

Pseudoştiinţă? Dincolo de noi…

Întrebarea de bază este, ce este o pseudoştiinţă? Una din cele mai disputate delimitări ale ştiinţei. Mulţi savanţi de renume mondial, unanim recunoscuţi (ca de ex. Charles Darwin) au cochetat de-a lungul timpului cu diverse aspecte ale pseudoştiinţei considerându-le, cu … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 18.80 lei Selectează opțiunile