Home » Articole » RO » Știință » Pseudoștiință » Ezoterism » Tarot în ocultism, ezoterism, şi divinaţie (chiromanţie, pentru ghicit)

Tarot în ocultism, ezoterism, şi divinaţie (chiromanţie, pentru ghicit)

postat în: Ezoterism 2

Taroky_trul

Citirea cărţilor de tarot este practica prin care se crede că prin utilizarea cărţilor se obține o perspectivă a trecutului, a situațiilor actuale și cele viitoare, punând întrebări cărţilor, respectiv cartomanţia (ghicitul în cărți). Unii cred că aceste cărţi de Tarot sunt ghidate de o forță spirituală, în timp ce alții cred că aceste cărţi îi ajută să atingă un inconștient colectiv sau propria creatie, un subconștient lucrativ. Semnificațiile divinatorii ale cărţilor utilizate în mod obișnuit astăzi sunt derivate în mare parte din cartomanţierul Jean-Baptiste Alliette (de asemenea cunoscut sub numele Etteilla) și Marie-Anne Adelaide Lenormand (1776-1843). Credința în sensul divinatoriu al cărţilor este strâns legată de o credință în puterile lor oculte, divine, și a proprietăților lor mistice: o credință construită în secolul al 18-lea de către clerici protestanți proeminenţi și francmasoni.

Arcana mare şi arcana mică

Pachetul de cărţi de tarot poate avea toate cele șaptezeci și opt de cărţi formate din câte paisprezece cărți pentru fiecare set plus cele douăzeci și două atuuri (Arcane mari), sau doar cele douăzeci și două de atuuri. În mod tradițional atuurile și seturile au fost parte dintr-un stil de joc cu atu cu multe variații istorice și naționale. Ellic Howe, scriind sub numele de Ély Star este cel care a venit cu termenii „arcana mare” și „arcana mică” În seturile cărţilor moderne există Pentacole, Săbii, Cupe, și Baghete. Atuurile sunt cărţi precum Nebunul, Magicianul, etc. Odată cu introducerea cartomanţiei și tarotului ocult au apărut şi încă mai există încercări de a „reveni la numele corect.” Ulterior numele ambelor variante s-a folosit în timp. O comparație istorică a numelor arcana majore și numere poate fi gasită mai jos.

Utilizare

Tarot este adesea folosit în legătură cu studiul cabalei ezoterice. În aceste pachete toate cărțile sunt ilustrate în conformitate cu principiile cabalistice, cel mai folosit fiind pachetul de cărţi Rider-Waite-Smith care are scene ilustrat pe toate cărțile. Imaginile de pe cărţile Rider-Waite au fost create de către artistul Pamela Colman Smith, cu instrucțiunile misticului creștin și ocultist Arthur Edward Waite, și au fost publicate inițial de către Societatea Rider în decembrie 1909. Acest pachet este considerat unul simplu, ușor de utilizat, dar imaginile sale, mai ales pentru arcana mare, sunt complexe și pline de simboluri ezoterice. Subiectele din arcana mare sunt bazate pe cele ale pachetelor de cărţi mai vechi, dar au fost modificate în mod semnificativ pentru a reflecta viziunea lui Waite și Smith despre tarot. O diferență importantă între faţă de pachetul stil Marsilia este că Smith a folosit scene cu semnificații ezoterice pe cărţile seturilor. Dar Rider-Waite nu a fost primul pachet care a inclus cărţi de set complet ilustrate. Primul astfel de pachet a fost Sola-Busca în secolul 15.

Cărţi inversate

Unele metode de interpretare ale tarotului necesită cărţi cu diferite semnificații, în funcție de faptul dacă acestea apar în poziție verticală sau inversate. O carte inversată este adesea considerată a avea sens opus sensului său normal. De exemplu, cartea Soarelui în poziție normală poate fi asociată cu satisfacția, recunoștința, sănătatea, fericirea, puterea, inspirația, și eliberarea; în timp ce în sens invers, ea poate fi asociată cu lipsa de încredere și nefericire ușoară. Cu toate acestea, nu toate metodele de citire a cărţilor au un sens opus pentru cărţile inversate. Unii cititori de taror vor considera o carte inversată fie ca o variație mai intensă a cărţii în poziție normală, fie o trăsătură nedezvoltată sau o problemă care necesită o mai mare atenție. Alţi interpreți subliniază că inversarea cărţii depinde de ordinea cărţilor înainte de amestecare, deci este de mică importanţă în citirea cărţilor.

Desfăşurări

O citire de tarot începe de obicei cu amestecarea pachetului de cărţi de către cititor (el însuşi sau o altă persoană), și stabilirea unei variante de model denumită desfăşurare. Aceasta este apoi interpretată de către interpret sau cititor. Modelele se presupun a acoperi gândurile subiectului și dorințele sale (cunoscute sau necunoscute) sau trecutul, prezentul, și evenimentele viitoare. Fiecare poziție din model este atribuită un număr, iar cărțile sunt întoarse în acea secvență, fiecare carte fiind studiată/interpretată înainte de a trece la alta, și în conexiune cu cărţile învecinate. Fiecare poziție are o interpretare care indică la ce aspect al problemei cărţii din această poziție se referă.

Uneori, înainte de a fi împărţite, cartea inițială dintr-o desfăşurare este aleasă pentru a reprezenta subiectul sau întrebarea care se pune, de multe ori din arcana mare. Această cartese numește semnificatorul și este eliminată din orice rol în continuare în desfăşurare.

2 Responses

  1. Nicolae
    |

    Julieta, e mai greu de ghicit de la distanta. Tu de ce crezi ca iti merge prost?

  2. julieta
    |

    De ce tote îmi merg prost

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *