Telelucru (telecomutare, telework, telecommuting, sau muncă la distanță) este un aranjament de muncă în care angajații nu fac naveta la un loc central de muncă. O persoană care telecomută este cunoscut ca un „telelucrător” sau „teleworker” sau angajat „la domiciliu”. Mulţi telelucrători lucrează de la domiciliu, în timp ce alții, numiţi uneori „lucrători nomazi”, folosesc tehnologia de telecomunicații pentru a lucra de la cafenele, centre special amenajate, sau din alte locații. Potrivit unui sondaj Reuters, aproximativ „, unul din cinci lucrători din întreaga lume, în special angajații din Orientul Mijlociu, America Latină și Asia, telecomută frecvent, și aproape 10 la sută lucrează de la domiciliu în fiecare zi”.
Termenii „telecommuting” și „telework” au fost inventaţi de către Jack Nilles în 1973.
Definiții
Deși conceptele de „telecommuting” și „telework” sunt strâns legate, există încă o diferență între cele două. Toate tipurile de muncă asistată de tehnologie efectuată în afara unui spațiu de lucru situat într-un sediu central (inclusiv lucrul la domiciliu) sunt considerate ca muncă la distanță . Telecomutatorii se folosesc de multe ori de un birou tradițional pentru a lucra, de obicei într-un birou de lucru alternativ, în jur de 1-3 zile pe săptămână. Telecomutarea se referă în special la locul de muncă efectuat într-o locație care reduce timpul de navetă. Aceste locații pot fi acasă sau într-un alt loc de muncă la distanță, comunicaţiile fiind facilitate printr-o conexiune de bandă largă, calculator sau linii telefonice, sau orice alte mijloace electronice folosite pentru a interacţiona şi a comunica.
Concept mai larg decât telecomutarea, telelucrul are patru dimensiuni în cadrul ei de definire: punct de lucru, care poate fi oriunde în afara unui loc de muncă centralizat al organizaţiei; utilizarea TIC (tehnologii ale informației și comunicațiilor), ca suport tehnic pentru munca la distanță; distribuție a timpului, referindu-se la timpul corespunzător la locul de muncă tradițional; și diversitatea raporturilor de muncă dintre angajator și angajat, de la munca pe bază de contract până la munca tradițională full-time.
Statistici pentru telecomutare şi telelucru
Din 2012, estimările sugerează că peste cincizeci de milioane de muncitori americani (aproximativ 40% din populația aptă de muncă) lucrează la domiciliu cel puțin o parte din timp, faţă de 2008 când doar 2,5 milioane de angajați, excluzând pe cei care care desfășoară activități independente, au considerat casa lor ca fiind locul lor principal de muncă. Numărul de angajati care au raportat că au lucrat de acasă ca „locul de muncă primar”, în 2010, a fost raportat ca fiind de 9.400.000 persoane (6,6% din forța de muncă), deși, acest număr ar putea include şi activități independente.
Foarte puține companii angajează un număr mare de angajați full-time la domiciliu. Industria de call center este o excepție notabilă: mai multe centre de apel din SUA angajează mii de muncitori la domiciliu. Pentru mulți angajați, posibilitatea de a lucra de la domiciliu este disponibilă ca un beneficiu al angajatului, dar cei mai mulți participanți practică acest sistem doar o fracțiune de timp.
Sectoarele de lucru la domiciliu cele mai bine plătite sunt medicii și radiologii la domiciliu, estimarea fiind că aceștia câștigă un venit săptămânal mediu de cca. 1.975 dolari, conform raportatelor Biroului American de Statistică a Muncii, ceea ce îl face un loc de muncă de șase cifre. Studiile arată că lucrătorii la domiciliu sunt dispuși să câștige până la 30% mai puțin și au o productivitate mai mare.
În 2009, Oficiul Statelor Unite pentru Managementul Personalului a raportat că aproximativ 103.000 de angajați federali au lucrat la distanță. Cu toate acestea, mai puțin de 14.000 au lucrat la distanță trei sau mai multe zile pe săptămână.
În luna ianuarie 2012, Reuters a prezis, dintr-un sondaj Ipsos/Reuters, că telecomutarea a fost „o tendință care a crescut și una care se pare că va continua cu 34% din lucrători conectaţi spunând că le-ar place să telecomute ca angajaţi full-time, dacă ar fi posibil.”
Pe 9 decembrie 2010, guvernul federal al SUA a adoptat Telework Enhancement Act of 2010, în scopul îmbunătățirii Continuităţii Operațiunilor și pentru a asigura că funcțiile federale esențiale sunt menținute în situații de urgență; pentru a promova eficiența de management, atunci când munca la distanță este utilizată pentru a obține reduceri ale costurilor de organizare și de tranzit pentru impactul asupra mediului; și pentru a îmbunătăți echilibrul muncă-viață a lucrătorilor. De exemplu, munca la distanță permite angajaților să gestioneze mai bine obligațiile de serviciu și de familie și, astfel, ajută la consolidarea unei forțe de muncă federale mai rezistentă, care este mai în măsură să îndeplinească obiectivele agențiilor.
Rezultatele studiului din 2013, Regus Global Economic Indicator, au fost publicate în septembrie 2013, și au arătat că 48% dintre managerii de afaceri din întreaga lume lucrează la distanță cel puțin jumătate din săptămâna de lucru. Studiul a implicat peste 26.000 de manageri de afaceri în 90 de țări, cu 55% dintre respondenți declarând că gestionarea eficientă a lucrătorilor la distanță este un obiectiv realizabil. După obţinerea rezultatelor, CEO Regus Mark Dixon a declarat: „Oamenii de afaceri cu care am vorbit spun că încrederea și libertatea joacă un rol-cheie în management de la distanță, și odată puse înfuncţiune acestea aduc beneficii clare în toate domeniile: o mai mare productivitate, îmbunătățirea retenției personalului, și costuri de operare mai mici.”
Un document actualizat cu statistici de telecomutare și telelucru bazat pe studii ale guvernului SUA, organizații și firme, poate fi găsit aici. Conform acestor statistici:
- US Telecommuting Prognoza Forrester Research raportează că 34 de milioane de americani lucrează de la domiciliu și se așteaptă ca numărul să ajungă la un uimitor 63 milioane – sau 43% din forța de muncă din SUA – până în 2016.
- Cisco a generat o economie estimată anual de 277 milioane dolari în productivitate prin permiterea telecomutării şi telelucrului pentru angajați.
- Intuit raportează că, până în 2020, mai mult de 40% din forța de muncă americană, sau 60 de milioane de oameni, vor fi freelanceri, antreprenori și lucrători temporari.
În Marea Britanie între 2007 și 2012, numărul de angajați care lucrează de obicei de la domiciliu a crescut cu 13% – o creștere de aproape jumătate de milion de oameni, rezultând peste 4 milioane de angajați telelucrători dintr-un total al forței de muncă din Marea Britanie de 30 de milioane de lucrători.
Lasă un răspuns