Teorii alternative istorice
- Teoria aristoteliană a gravitației
- Teoria gravitației a lui Le Sage (1784), numită și gravitația LeSage, propusă de Georges-Louis Le Sage, bazată pe o explicație pe bază de lichid în care un gaz ușor umple întregul Univers.
- Teoria gravitației a lui Ritz, Ann. Chem. Phys. 13, 145, (1908) pp. 267-71, electrodinamica Weber-Gauss aplicată gravitației. Promovarea clasică a periheliilor.
- Teoria gravitației a lui Nordström (1912, 1913), un concurent timpuriu al relativității generale.
- Teoria lui Kaluza Klein (1921)
- Teoria gravitației a lui Whitehead (1922), un alt concurent timpuriu al relativității generale.
Teorii alternative moderne
- Teoria gravitației a lui Brans-Dicke (1961)
- Gravitația indusă (1967), o propunere a lui Andrei Saharov potrivit căreia relativitatea generală ar putea apărea din teoriile câmpului cuantic al materiei
- Gravitația ƒ(R) (1970)
- Teoria lui Horndeski (1974)
- Supergravitația (1976)
- Teoria corzilor
- În dinamica newtoniană modificată (MOND) (1981), Mordehai Milgrom propune o modificare a celei de-a doua legi a lui Newton de mișcare pentru accelerații mici
- Teoria cosmologiei de auto-creare a gravitației (1982) a lui G.A. Barber în care teoria Brans-Dicke este modificată pentru a permite crearea de masă
- Gravitația cuantică în buclă (1988) de Carlo Rovelli, Lee Smolin și Abhay Ashtekar
- Teoria gravitației nesimetrice (NGT) (1994) de John Moffat
- Gravitația conformală
- Gravitația tensorială-vectorială-scalară (TeVeS) (2004), o modificare relativistă a MOND de către Jacob Bekenstein
- Gravitația ca forță entropică, gravitatea care apare ca fenomen emergent din conceptul termodinamic al entropiei.
- În teoria vacuumului superfluid, gravitația și spațiu-timpul curbat apare ca un mod de excitație colectivă a superfluidului de fond nerelativist.
- Teoria cameleonului (2004) de Justin Khoury și Amanda Weltman.
- Teoria presuronului (2013) de Olivier Minazzoli și Aurélien Hees.
Gheorghe Adrian
Dupa mine, teoria lui Le Sage, este cea mai apropiata de adevar. Experimentul lui Grusenic dovedeste ca masa Pamantului aspira in permanenta un fluid inponderabil, din spatiu, cu viteza mica si prin sectiuni mari si il refuleaza cu viteza foarte mare prin sectiuni foarte mici. Aspiratia fluidului inponderabil, este produsa de structurile dinamice ale nucleonilor, care se comporta ca niste aspiratoare centrifugale. Se gaseste ca la nivelul nucleonilor, constanta gravitationala este Gn=8/(4*pi*k)= 8*epsilon,0. Ceeace dovedeste ca gravificul este derivat din electric si arata calea unificarii gravificului cu electromagnetismul.