După cum s-a menționat anterior, viteza cosmică (de scăpare) poate fi definită ca viteza inițială a unui obiect care poate scăpa de suprafața unei luni sau a unei planete. Mai general, este viteza în orice poziție astfel încât energia totală … Citeşte mai mult
Conform legii gravitației lui Newton fiecare particulă de materie atrage orice altă particulă cu o forță proporțională cu produsul maselor lor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele. Astfel, dacă m și m’ sunt masele a două particule și … Citeşte mai mult
Cele mai multe experimente au confirmat relativitatea generală cu ajutorul tehnologiilor nou dezvoltate. S-a creat o bază tehnologică pentru astronomia undelor gravitaționale. S-au construit antene barogene criogenice și antene interferometrice laser performante, asociate cu analiza teoretică a experimentelor cu masele … Citeşte mai mult
În această secțiune, observăm modul în care legea gravitației lui Newton se aplică la suprafața unei planete și cum se conectează cu ceea ce am învățat mai devreme despre căderea liberă. De asemenea, examinăm efectele gravitaționale din corpurile sferice. Greutatea … Citeşte mai mult
Unde Robert Hooke a speculat în 1671 că gravitația este rezultatul tuturor corpurilor care emit unde în toate direcțiile prin eter. Alte corpuri care interacționează cu aceste unde se mișcă în direcția sursei undei. Hooke a văzut o analogie cu … Citeşte mai mult
Fizica teoretică se confruntă astăzi cu o provocare care amintește de predecesorii lui Newton din secolul al XVII-lea: două teorii incompatibile descriu destul de bine două domenii diferite ale fenomenelor. Legile mecanicii cuantice guvernează fenomenele mici ale fizicii particulelor elementare, … Citeşte mai mult
Teoreticienii au formulat un set de criterii fundamentale pe care orice teorie a gravitației ar trebui să le satisfacă, două pur teoretice și două care se bazează pe dovezi experimentale.[1] Astfel, o teorie trebuie să fie: completă (capabilă să analizeze … Citeşte mai mult
(Intensitatea câmpului gravitațional în interiorul Pământului ) Dacă corpurile au o dimensiune spațială (spre deosebire de masele punctuale), atunci forța gravitațională dintre ele se calculează prin însumarea contribuțiilor maselor punctuale noționale care constituie corpurile. La limită, deoarece masele punctuale componente … Citeşte mai mult
În anumite programe de cercetare, precum teoria mecanicistă a universului conform căreia universul este un ceas uriaș (și un sistem de vârtejuri) cu împingerea ca singura cauză a mișcării, metafizica particulară carteziană a funcționat ca un principiu euristic puternic: a … Citeşte mai mult
(Satelitul LAGEOS-1 (diametru = 60 cm)) Fizica în principal este o urmărire experimentală. Dacă o teorie nu este de acord cu rezultatele experimentale, atunci teoria este greșită. Cu toate acestea, devine din ce în ce mai greu să testezi în … Citeşte mai mult
Practic, filosofia naturală a lui Newton este legată indisolubil de concepția lui despre Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu pare a fi în esență imuabilă, spre deosebire de legile naturii care pot fi supuse unor proceduri de rafinare, revizuire și respingere. Interpretând … Citeşte mai mult
Sfetcu, Nicolae (2019). „Gravitația newtoniană și relativistă „, în Telework, DOI: 10.13140/RG.2.2.36460.41606, URL = https://www.telework.ro/ro/gravitatia-newtoniana-si-relativista/ Rezumat Gravitația clasică newtoniană admite o descriere geometrică. Împreună cu relativitatea specială, aceasta permite o descriere euristică a teoriei relativității generale. Mișcarea inerțială din … Citeşte mai mult
