Telecomunicațiile reprezintă o nouă situație de lucru, cu o structură flexibilă, care o face diferită de mediile de lucru tradiționale. Teoriile de proiectare ale diferitelor locuri de muncă, pe lângă teoria caracteristicilor locurilor de muncă, pot explica diferențele dintre telelucru și configurările tradiționale ale locurilor de muncă.
Teoria motivatorilor igienici
Teoria motivatorilor igienici diferențiază factorii de motivare (motivatori) și factorii disatisfacție (igienici). Factorii care sunt motivatori, cum ar fi recunoașterea și avansarea în carieră, pot fi diminuate prin telelucru. Atunci când telelucrătorii nu sunt prezenți fizic, aceștia pot fi „în afara viziunii, în afara minții” față de alți lucrători din birou. În plus, telelucrul nu poate fi văzut întotdeauna pozitiv de conducere din cauza fricii de pierderea controlului managerial. Un studiu din 2008 a constatat că mai mult timp petrecut în telelucru a redus percepția productivității telelucrătorului în ochii conducerii. Factorii de igienă, cum ar fi condițiile de muncă, se pot îmbunătăți atunci când se lucrează la distanță, astfel încât telelucrătorii au flexibilitatea de a lucra într-o varietate de locații. Astfel, munca la distanță are factori motivatori de lucru diferiți și alți factori de disatisfacție față de munca în birouri.
Prelucrarea informațiilor sociale
Prelucrarea informațiilor sociale sugerează că indivizii dau o semnificație caracteristicilor locurilor de muncă. Persoanele fizice au capacitatea de a-și construi propria percepție asupra mediului prin interpretarea indicațiilor sociale. Aceste informații sociale provin din declarații verbale ale colegilor, evaluări cognitive ale dimensiunilor locului de muncă sau ale sarcinilor și comportamente anterioare. Acest context social poate afecta convingerile indivizilor cu privire la natura locului de muncă, așteptările privind comportamentul individual și posibilele consecințe ale comportamentului, în special în situații incerte. În telelucru, există mai puține indicii sociale, deoarece schimbul social și comunicarea personalizată necesită mai mult timp pentru a procesa în comunicarea mediată de calculator decât prin interacțiunile față în față.
Teoria sistemelor sociotehnice
Teoria sistemelor sociotehnice (SST) explică interacțiunea dintre factorii sociali și tehnologici. SST examinează relațiile dintre oameni, tehnologie și mediul de lucru, pentru a concepe munca într-un mod care să sporească satisfacția profesională și să sporească productivitatea. Dezvoltată inițial pentru a explica paradoxul unei tehnologii îmbunătățite, dar care a scăzut productivitatea, teoria poate fi aplicată la proiectarea telelucrului. Unul dintre principiile STS este o specificație critică minimă. Acest principiu afirmă că, dacă nu este absolut esențial, ar trebui să existe o specificare minimă a obiectivelor și a modului în care trebuie îndeplinite sarcini pentru a evita opțiunile de blocare sau pentru a nu împiedica acțiunile eficiente. Telelucru oferă telelucrătorilor libertatea de a decide cum și când să-și îndeplinească sarcinile. În mod similar, telelucrătorii au responsabilitatea de a-și folosi echipamentul și resursele pentru a-și îndeplini responsabilitățile. Această creștere a responsabilității pentru munca lor le mărește și puterea, susținând ideea că munca de la distanță este un privilegiu, iar în unele companii, considerată o promovare.
Teoria structurală adaptivă
Teoria structurală adaptivă studiază variațiile în organizații, pe măsură ce se introduc tehnologii noi. Teoria structurală adaptivă propune ca structurile (regulile generale și resursele oferite de tehnologie) să poată fi diferite de structurare (a modul în care oamenii utilizează de fapt aceste reguli și resurse). Există o legătură între utilizarea intenționată a tehnologiei și modul în care oamenii folosesc tehnologia. Telelucrul oferă o structură socială care permite și constrânge anumite interacțiuni. De exemplu, în setările de birou, norma poate fi aceea de a interacționa cu ceilalți față-în-față. Pentru a realiza schimbul interpersonal în telecomunicații, trebuie utilizate alte forme de interacțiune. Atunci când tehnologiile sunt utilizate în timp, regulile și resursele pentru interacțiunile sociale se vor schimba. Telelucrul poate modifica practicile tradiționale de lucru, cum ar fi trecerea de la comunicarea față-în-față către comunicații electronice.
Lasă un răspuns