Satul e la 3 km la miazănoapte de Peşteana. De pe drum te călăuzeşte turnul etajat, îngustat spre vârf, unde se sfărşeşte în 4 suprafeţe triunghiulare spre cele 4 vânturi. Baza lui e închisă în biserica aşezată pe deal. Acest turn este unul din misterele bisericii: la bază un cămin, cuptor de ţară, sprijinit pe 4 stâlpi alcătuiţi fiecare din câte 2 blocuri suprapuse de piatră cioplită, monumente funerare romane, rândul de jos mai mare ca cele de peste ele. La mijloc între stâlpi, se înalţă coşul deschis al căminului, până în vârful turnului, care este prevăzut cu câte 4 ferestre la fiecare din cele trei etaje câte are, deasupra acoperişului bisericii. Din inscripţiile acestor stâlpi, trei se păstreazd bine:
1. D. M. C. Octavio Nepoti. vix. an. LXX Julia Valentia Heres, coniugi pientissimo faciendum procuravit. H. S. E.
Adică: Zellor Mani. Lui Caius Octavius Nepos, carea trăit 70 ană, soţ prea pios, a îngrijit să-l facă (monumentul) Iulia Valentia, moştenitoare.
Aici este aşezat, pe alte 2 laturi ale monumentului, câte un cal în basorelief.
2. Valeria Cara. Vix. an. XXIX. T. Flavius Aper Scriba col. Sarm. conjugi rarissimae.
Adică: Valeria Cara. A trait 29 ani. Titus Flavius Aper Secretar al Coloniei Sarmizegetuza, prea rarei lui soţii (a ridicat monumentul).
3. D. M. C. LonginN Maximo. Vix. an. LVI.II. Iulia Afrodisia coni(ugi) b. m. p.
Adică: Zeilor Mani. Lui Caius Longinus Maximus. A trait ani 58. Soţului care a binemeritat i-a pus (acest monument) Iulia Aphrodisia.
Acest din urmă monument a născut legenda că biserica este un mausoleu păgân din timpul romanilor, ridicat după tradiţie pe seama familiei lui Longin Maxim (N. Iorga crede că pietrele s’au adus din Grădişte: „Grădiştea, de unde s’au luat pietrele pentru acea biserică din Dănsuşs, în care s’a văzut un templu comemorativ al lui Longin, tovarăşul lui Traian”). Pioasă legendă, dar atât, izvorâtă numai din omonimia acestui C. Longinus Maximus, care a putut fi şi un libert, cu generalul lui Traian, Longinus, atras în cursă de Decebal, şi care, spre a nu slăbi hotărârea împăratului său, îi scrie să-i răzbune moartea şi se otrăveşte. Această piatră funerară, din rândul celor mai mici, de la baza căminului-turn, s’a luat în epoca creştină din unul din cimitirele păgâne din apropiere, ca material de construcţie. În afaraă de cele 3 inscripţii sus reproduse, mai sunt între cele 8 blocuri de sprijin ale turnului încă 2 monumente funerare nu cu totul şterse, ambele cu câte un cal pe 2 din feţe, la una păstrându-se şi o parte din inscripţie: D. M. M(arco) Turr(ano)… ionaris… (vix) an(nos)…. Tertia…..
Sub una din ferestrele mai mari, pe o tablă de marmură, este şi inscripţia: D. M. Aulae Candidae. Vix. an. XXVL Severus Charisius. Conjugi bene merenti p. Adică: zeilor Manl, Aulei Candida. A trăit 26 ani. Soţiei care a binemeritat l-a ridicat (monumentul) Severus Charisius.
In Diecesa Lugojului” se notează şi o cărămidă romană, între cele care alcătuiesc pardoseala, cu aceiaşi inscripţie pe care o găsim la Grădişte: Pr(aetonum) Co(n)s(ulare).
Altarul bisericii, în care plouă, în formă de apsidă, este o construcţie ruinată din piatră şi cărămidă romană, părând un rest din altă construcţie mai veche ca cealaltă parte a bisericii.
Un alt mister este boltitura, azi în parte ruinată, alipită exterior de-a lungul zidului sudic al bisericii, rezemată pe 3 stâlpi, având 3 ferestre. Legenda spune că aci se ucideau, în vremuri păgâne, animalele de jertfă şi că pe ferestre se aruncau afară intestinele lor.
Pereţii interiori ai bisericii, către altar, sunt zugrăviţi; de asemenea catapeteasma şi altarul. Pe catapeteasmă se citeşte în slove cirilice: 1789, Popa Simeon Zugr(av).
(Din Al. Bărcăcilă, Însemnări din Ţara Haţegului – Antichităţi romane şi româneşti, Arhivele Olteniei, 1923)
Imagine http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:XIII_century_church_from_Densu%C5%9F.jpg
Lasă un răspuns