Publicațiile îmbunătățite sau cărțile electronice îmbunătățite sunt o formă de publicare electronică pentru diseminarea și partajarea rezultatelor cercetării, a căror primă definiție oficială poate fi urmărită încă din 2009. Ca multe forme de publicații digitale, acestea prezintă de obicei un identificator unic (eventual un identificator persistent) și informații descriptive despre metadate. Spre deosebire de publicațiile digitale tradiționale (de exemplu, articol PDF), publicațiile îmbunătățite sunt adesea adaptate pentru a servi domenii științifice specifice și sunt, în general, constituite dintr-un set de părți interconectate care corespund unor active de cercetare de mai multe tipuri (de exemplu, seturi de date, videoclipuri, imagini, foi de stil, servicii, fluxuri de lucru, baze de date, prezentări) și unor descrieri textuale ale cercetării (de exemplu, lucrări, capitole, secțiuni, tabele). Natura și formatul acestor părți și a relațiilor dintre ele depind de domeniul aplicației și pot varia în mare măsură de la caz la caz.
Principalele motivații din spatele publicațiilor îmbunătățite se regăsesc în limitele literaturii științifice tradiționale pentru a descrie întregul context și rezultatul unei activități de cercetare. Scopul lor este de a trece „dincolo de simplul PDF” (inițiativa FORCE11) și de a sprijini oamenii de știință cu instrumente TIC avansate pentru a-și împărtăși cercetările în mod mai cuprinzător, fără a pierde spiritul narativ al „publicației” ca mijloc de diseminare. Această tendință este confirmată de numeroasele sisteme de publicare îmbunătățite concepute în literatura de specialitate, care oferă comunităților de cercetare una sau mai multe dintre următoarele funcționalități: Ambalarea activelor de cercetare aferente; Capabilitati de citire Web 2.0; Interconectarea rezultatelor cercetării; Reproducerea și evaluarea experimentelor științifice.
Ambalarea activelor de cercetare aferente
Prima îmbunătățire introdusă pentru a depăși digitalizarea publicației și a investiga noi căi în comunicarea digitală academică a fost probabil însoțită de o publicație digitală (de exemplu, fișier PDF) cu material suplimentar. În astfel de scenarii, oamenii de știință pot partaja pachete constând din publicații și materiale suplimentare, în încercarea de a furniza mai bine ipotezele și rezultatele cercetării prezentate în publicație.
| Sistem de publicare îmbunătățit | Referințe |
|---|---|
| PDF îmbunătățit ReadCube | Opțiuni de vizualizare ReadCube Papers Supplementary, Wiley Journals: What is ReadCube |
| Journals with supplementary material policies | Politici Elsevier Supplementary Data, SAGE Journals: Author Guide to Supplementary Files |
| Modular Article | Kircz, Joost G. (2002) |
| LORE | Gerber, A., & Hunter, J. (2010) |
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Extinderea metodologiei programelor de cercetare a lui Imre Lakatos
Programele de cercetare permit dezvoltarea unor teorii mai complexe. Termenii pot fi aplicați atât la teorii individuale cât și la programe. În cazul în care se aplică teoriilor din cadrul unui program de cercetare, consider că acestea devin la rândul … Citeşte mai mult
Buclele cauzale în călătoria în timp
Descoperiți misterele călătoriei în timp și buclele cauzale!
Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Tehnica cinematografică
Tarkovsky a dezvoltat o teorie a cinematografiei pe care a numit-o „sculptarea în timp”. Prin aceasta el a vrut să evidențieze caracteristica unică a cinematografiei ca mediu, aceea de aborda experiența noastră despre timp și de a o modifica. Filmul … Citeşte mai mult
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns