Inconștientul colectiv

Inconștientul colectiv (germană: kollektives Unbewusstes) se referă la mintea inconștientă și la conceptele mentale comune. Este în general asociat cu idealismul și a fost inventat de Carl Jung. Potrivit lui Jung, inconștientul colectiv uman este populat de instincte, precum și de arhetipuri: simboluri primitive antice precum Marea Mamă, Bătrânul Înțelept, Umbra, Turnul, Apa și Arborele Vieții.[1] Jung a considerat inconștientul colectiv ca la baza și înconjurând mintea inconștientă, deosebindu-l de inconștientul personal al psihanalizei freudiene. El credea că conceptul de inconștient colectiv ajută la explicarea de ce teme similare apar în mitologiile din întreaga lume. El a susținut că inconștientul colectiv a avut o influență profundă asupra vieții indivizilor, care și-au trăit simbolurile și le-au îmbrăcat în sens prin experiențele lor. Practica psihoterapeutică a psihologiei analitice se învârte în jurul examinării relației pacientului cu inconștientul colectiv.

Psihiatrul și analistul jungian Lionel Corbett susține că termenii contemporani „psihic autonom” sau „psihic obiectiv” sunt mai frecvent folosiți astăzi în practica psihologiei profunde, mai degrabă decât termenul tradițional de „inconștient colectiv”.[2] Criticii conceptului de inconștient colectiv l-au numit neștiințific și fatalist, sau altfel foarte greu de testat științific (din cauza aspectului mistic al inconștientului colectiv).[3] Susținătorii sugerează că este confirmat de descoperirile psihologiei, neuroștiinței și antropologiei.

Explicație de bază

Termenul „inconștient colectiv” a apărut pentru prima dată în eseul lui Jung din 1916, „Structura inconștientului”.[4] Acest eseu distinge între inconștientul „personal”, freudian, plin de fantezii sexuale și imagini reprimate, și inconștientul „colectiv” care cuprinde sufletul umanității în general.[5]

În „Semnificația constituției și a eredității în psihologie” (noiembrie 1929), Jung a scris:

”Iar lucrul esențial, din punct de vedere psihologic, este că în vise, fantezii și în alte stări de spirit excepționale cele mai înverșunate motive și simboluri mitologice pot apărea în mod autohton în orice moment, adesea, aparent, ca rezultat al unor influențe, tradiții și excitații lucrând asupra individului, dar de cele mai multe ori fără niciun semn al acestora. Aceste „imagini primordiale” sau „arhetipuri”, așa cum le-am numit, aparțin stocului de bază al psihicului inconștient și nu pot fi explicate ca achiziții personale. Împreună, ei alcătuiesc acel strat psihic care a fost numit inconștient colectiv.
”Existența inconștientului colectiv înseamnă că conștiința individuală este orice altceva decât o tabula rasa și nu este imună la influențe predeterminate. Dimpotrivă, este influențată în cel mai înalt grad de presupoziții moștenite, cu totul în afară de influențele inevitabile exercitate asupra ei de către mediu. Inconștientul colectiv cuprinde în sine viața psihică a strămoșilor noștri încă de la începuturile timpurii. Este matricea tuturor evenimentelor psihice conștiente și, prin urmare, exercită o influență care compromite libertatea conștiinței în cel mai înalt grad, deoarece se străduiește continuu să conducă toate procesele conștiente înapoi pe vechile căi.”[6]

La 19 octombrie 1936, Jung a susținut o prelegere, „Conceptul inconștientului colectiv”, Societății Abernethian de la Spitalul St. Bartholomew din Londra.[7] El a spus:

”Deci, teza mea este următoarea: pe lângă conștiința noastră imediată, care este de natură cu totul personală și despre care credem că este singurul psihic empiric (chiar dacă ne referim la inconștientul personal ca pe un apendice), există un al doilea sistem psihic de natură colectivă, universală și impersonală, care este identic la toți indivizii. Acest inconștient colectiv nu se dezvoltă individual, ci este moștenit. Se compune din forme preexistente, arhetipurile, care nu pot deveni conștiente decât secundar și care dau formă definită anumitor conținuturi psihice.”[8]

Jung a legat inconștientul colectiv de „ceea ce Freud a numit „rămășițe arhaice” – forme mentale a căror prezență nu poate fi explicată prin nimic în propria viață a individului și care par a fi forme aborigene, înnăscute și moștenite ale minții umane”.[9] El l-a creditat pe Freud pentru dezvoltarea teoriei sale „hoardei primare” în Totem și tabu și a continuat mai departe cu ideea unui strămoș arhaic care își menține influența în mintea oamenilor din zilele noastre. Fiecare ființă umană, a scris el, „oricât de înaltă este dezvoltarea sa conștientă, este totuși un om arhaic la nivelurile mai profunde ale psihicului său.”[10]

Pe măsură ce oamenii moderni trec prin procesul lor de individuare, ieșind din inconștientul colectiv în sine matur, ei stabilesc o persoană – care poate fi înțeleasă pur și simplu ca acea mică parte a psihicului colectiv cu care întruchipează, realizează și cu care se identifică.[11] ] Inconștientul colectiv exercită o influență suprasolicitantă asupra minții indivizilor. Cu toate acestea, aceste efecte variază foarte mult, deoarece implică aproape orice emoție și situație. Uneori, inconștientul colectiv poate îngrozi, dar poate și vindeca.[12]

Referințe

1. Doyle, D. John (2018). What does it mean to be human? : life, death, personhood and the transhumanist movement. Cham, Switzerland: Springer. p. 173. ISBN 9783319949505. OCLC 1050448349.
2. Corbett, Lionel (2012). Psyche and the Sacred: Spirituality beyond Religion. Spring Journal Books. p. 42. ISBN 978-1-882670-34-5.
3. Introduction to Psychology, 5th edition
4. Young-Eisendrath & Dawson, Cambridge Companion to Jung (2008), „Chronology” (pp. xxiii–xxxvii). Conform editorilor din Operele complete din 1953, eseul din 1916 a fost tradus de M. Marsen din germană în franceză și publicat sub titlul „La Structure de l’inconscient” în Archives de Psychologie XVI (1916); aceștia afirmă că manuscrisul original german nu mai există.
5. Jung, Collected Works vol. 7 (1953), „The Structure of the Unconscious” (1916), ¶437–507 (pp. 263–292).
6. Jung, Collected Works vol. 8 (1960), „The Significance of Constitution and Heredity in Psychology” (1929), ¶229–230 (p. 112).
7. Jung, Collected Works vol. 9.I (1959), „The Concept of the Collective Unconscious” (1936), p. 42. Notă a editorilor: „Inițial, prelegere ținută în fața Societății Abernethiene de la Spitalul St. Bartholomew din Londra, la 19 octombrie 1936, și publicată în Jurnalul Spitalului, XLIV (1936/37), 46–49, 64–66. Versiunea actuală a fost ușor revizuită de autor și editată din punct de vedere terminologic.”
8. C. G. Jung, The Archetypes and the Collective Unconscious (London 1996) p. 43
9. C. G. Jung, Man and his Symbols (London 1978) p. 57
10. Singer, Culture and the Collective Unconscious (1968), pp. 30–31. Quoting Jung, Collected Works vol. 10 (1964), „Archaic Man” (1931), ¶105 (p. 51).
11. Singer, Culture and the Collective Unconscious (1968), p. 122.„Conținuturile care refuză să se încadreze în această imagine pe care omul încearcă să o prezinte lumii sale sunt fie trecute cu vederea și uitate, fie reprimate și negate. Ceea ce rămâne este un segment arbitrar al psihicului colectiv, pe care Jung l-a numit persona. Cuvântul persona este potrivit, deoarece inițial însemna masca purtată de un actor, semnificând rolul pe care îl juca.”
12. James M. Glass, „The Philosopher and the Shaman: The Political Vision as Incantation”, Political Theory 2.2, May 1974.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)