Arhitectura cultului în Grecia antică

Figura 7.44 | Templul lui Hefaistos, Atena

Templele grecești precum cel dedicat lui Hefaistos din Atena, Grecia, nu erau deloc congregaționale. (Figura 7.44) Acestea erau proiectate ca locuințe pentru zeitate, cu o celă, sau cameră, în interior, prevăzută pentru statuia de cult. Uneori, exista și o cameră de trezorerie a cultului în interiorul templului, dar ceremoniile și sacrificiile se desfășurau afară, în curtea templului. La fel ca ziguratele, templele grecești încorporau credința că zeii se aflau în locuri înalte, în tărâmurile cerești, așa că erau adesea situate într-o acropolă, sau oraș sacru sus pe un deal.

Figura 7.45 | Acropola din Atena, Grecia

Figura 7.46 | Partenonul, Atena, Grecia

Acest lucru poate fi observat clar în cazul Partenonului, dedicat zeiței Atena, patroana orașului Atena. (Figurile 7.45 și 7.46) Ca în toate templele grecești, se poate găsi o relație matematică, care ordonează dimensiunea și relația elementelor Partenonului. Lungimea/lățimea structurii, înălțimea/lățimea, diametrul coloanelor și distanța dintre ele sunt toate conforme cu raportul de aur de 4 pe 9. Această utilizare a unei singure relații între diferitele elemente ale structurii îi conferă un aspect plăcut din punct de vedere estetic, unificat și mai solid, la fel ca și utilizarea mai multor corecții optice. Coloanele se înclină ușor spre interior, iar stilobatul, baza pe care stau coloanele, se arcuiește ușor în sus la mijloc, ambele pentru a da impresia de a fi complet drept și plat.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu