Arta despre mizeriile războiului

Figura 9.13 | Mizeriile războiului; Nr. 11, „Spânzurarea”. Artist: Jacques Callot. Credit: artgallery.nsw.gov.au/Wikimedia Commons, Licență: Domeniu public

Potențialul pentru o interpretare mai critică oferit de fotografie a fost luat în considerație în trecut uneori, chiar dacă nu ca o normă. Exemple notabile provin din mai multe perioade în care artiștii au răspuns la ororile și agonia războiului și a nedreptății în diferite moduri și au creat interpretări memorabile care dezvăluie protestele lor față de condiții. În 1633, Jacques Callot (1592-1635, Franța) a creat o suită de gravuri panoramice care dramatizează Mizerii războiuluile. (Figura 9.13) Monumentala Trei mai 1808 a lui Francisco Goya, pictată în 1814, arăta frica și oroarea unei întâlniri între trupele lui Napoleon și cetățenii orașului Medina del Rio Seco, unde 3.500 de spanioli și-au pierdut viața. (Figura 9.14) Simpatiile lui Goya sunt clare în prezentarea unei figuri de martir în cămașă albă îngrozită, care se confruntă cu un pluton de execuție, în mijlocul compatrioților săi la fel de îngroziți.

Figura 9.14 | Trei mai. Artist: Francisco de Goya y Lucientes. Credit: Prado în Google Earth/Wikimedia Commons, Licență: Domeniu public

În mod similar, Honore Daumier a dramatizat nedreptatea unui raid nocturn în casa unei familii muncitoare din Paris, în timpul protestelor din 1834. În urma unui împușcături care a fost trasă de la o fereastră din clădirea în care locuiau doisprezece membri ai familiei Breffort, soldații au luat cu asalt apartamentul lor și i-au ucis pe toți. Șase luni mai târziu, Daumier a creat o litografie dură înfățișând membrii neajutorați ai familiei în timp ce cădeau. (Figura 9.15) Daumier fusese condamnat cu doi ani mai devreme, în 1832, pentru caricaturile (portrete care conțin trăsături sau caracteristici exagerate pentru un efect comic) pe care le-a făcut în derâdere regelui Ludovic Filip I (r. 1830-1848). Imediat după ce artistul a creat Rue Transnonain, strada pe care locuia familia Breffort, pietrele litografice pe care le-a folosit au fost confiscate de oficiali și guvernamentali și toate copiile au fost distruse. În anul următor, caricaturile politice au fost interzise complet. Acest lucru indică puterea pe care lucrarea lui Daumier a fost percepută ca având-o, și pericolul pe care l-ar putea prezenta pentru cei de la putere. După cum am menționat, potențialul pentru o viziune diferită asupra războiului și asupra efectelor acestuia a apărut odată cu apariția fotografiei. Războiul civil american din anii 1860 a oferit fotografilor un loc pentru a folosi noul mediu pentru a înregistra exact ceea ce văd, prin obiectiv.

Figura 9.15  Strada Transnonain, 15 aprilie 1834, Planșa 24 din Association mensuelle. Artist: Honoré Daumier. Credit: Muzeul Met, Licență: CC0 1.0

Dar procesele încă nu erau la înălțimea sarcinii de a surprinde acțiunile, deoarece echipamentul era greoi și timpii de expunere erau încă relativ lungi și lenți. Corpul fotografic al lui Alexander Gardner a creat multe scene de după luptă, precum și portrete ale generalilor, președintelui, locuri de campare și multe alte detalii ale desfășurărilor. (Figurile 5.18 și 5.19) Potențialul de captare a acțiunii și patosul momentan a crescut încontinuu de atunci, iar capacitatea de documentare a evenimentelor grafice a fost utilizată pe scară largă de atunci. (Figurile 5.20, 5.21, 5.22, 5.23) Comparați imaginea cadavrelor buldozate și îngropate cu fotografiile lui Gardner și gloriificările pictate anterioare ale câmpului de luptă.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu