Bioputerea este un termen creat de savantul, filozoful, istoricul și teoreticianul social francez Michel Foucault. Se referă la practica statelor naționale moderne și la reglarea subiecților lor prin „o explozie de numeroase și diverse tehnici pentru realizarea subjugării corpurilor și controlul populațiilor”. Foucault a folosit prima oară termenul în cursurile sale de prelegeri de la Collège de France, dar termenul a apărut pentru prima dată în Dorința de a cunoaște, primul volum al lui Foucault din Istoria sexualității. În activitatea lui Foucault, aceasta a fost utilizată pentru a se referi la practicile de sănătate publică, reglementarea eredității și reglarea riscurilor, printre multe alte mecanisme de reglementare legate adesea mai puțin direct cu sănătatea fizică literală. Este strâns legat de un termen pe care îl folosește mult mai rar, dar pe care gânditorii ulterior l-au preluat independent, biopolitica, care se aliniază mai strâns cu examinarea strategiilor și mecanismelor prin care procesele vieții umane sunt gestionate sub regimuri de autoritate asupra cunoașterii, puterea și procesele de subiectivare.
Pentru Foucault, bioputerea este o tehnologie de putere pentru gestionarea oamenilor în grupuri mari; calitatea distinctivă a acestei tehnologii politice este aceea că permite controlul populațiilor întregi. Se referă la controlul corpurilor umane printr-o anatomo-politică a corpului uman și biopolitici ale populației prin instituții sociale de disciplină. Inițial impus din afară, a cărui sursă rămâne evazivă pentru investigarea ulterioară atât de științele sociale, cât și de științele umane și, de fapt, ai putea argumenta că va rămâne evaziv atât timp cât ambele discipline vor folosi metodele lor de cercetare actuale. Puterea modernă, potrivit analizei lui Foucault, devine codificată atât în practicile sociale, cât și în comportamentul uman, întrucât subiectul uman acceptă treptat reglementări și așteptări subtile ale ordinii sociale. Este o caracteristică integrală și esențială pentru funcționare și face posibilă apariția statului național modern, a capitalismului, etc. Bioputerea are literalmente putere asupra corpurilor; este „o explozie de numeroase și diverse tehnici pentru realizarea subjugării corpurilor și controlul populațiilor”. Foucault vorbește mai departe în cursurile sale de conferințe despre bioputere intitulate Securitate, teritoriu, populație susținute la Collège de France între ianuarie și aprilie 1978:
”Prin aceasta mă refer la o serie de fenomene care mi se par destul de importante, și anume ansamblul de mecanisme prin care trăsăturile biologice de bază ale speciei umane au devenit obiectul unei strategii politice, a unei strategii generale a puterii sau, cu alte cuvinte, cum, începând cu secolul al XVIII-lea, societățile occidentale moderne au luat în considerare faptul biologic fundamental că ființele umane sunt o specie. Aceasta este ceea ce am numit bioputere.”
Aceasta se referă la preocupările guvernamentale de a favoriza viața populației, „o anatomo-politică a corpului uman, o masă globală care este afectată de caracteristicile generale specifice vieții, cum ar fi nașterea, moartea, producția, boala etc. Produce o societate disciplinară generalizată și controale de reglementare prin biopolitica populației „. În prelegerea sa „Societatea trebuie apărată”, Foucault examinează rasismul biopolitic de stat și rațiunile sale realizate de crearea de mituri și narațiuni. El precizează aici diferența fundamentală dintre biopolitică și disciplină:
”Acolo unde disciplina este tehnologia utilizată pentru a face indivizii să se comporte [într-un anumit fel], să fie muncitori eficienți și productivi, biopolitica este implementată pentru a gestiona populația; de exemplu, pentru a asigura o forță de muncă sănătoasă.”
Înțeles, sens și referință în filosofia limbajului și logica filosofică
Filosofia limbajului are legătură cu studiul modului în care limbajul nostru se implică și interacționează cu gândirea noastră. Studierea logicii și relația dintre logică și vorbirea obișnuită poate ajuta o persoană să își structureze mai bine propriile argumente și să … Citeşte mai mult
Imre Lakatos: Euristica și toleranța metodologică
O analiză a conceptelor de euristica și toleranță metodologică dezvoltate de Lakatos, pe baza articolului ”Falsification and the methodology of scientific research programmes”, publicat pentru prima dată în 1970 și apoi în cartea The methodology of scientific research programmes, Volume … Citeşte mai mult
De ce (nu) suntem fericiți?
Fericirea este un concept fuzzy. Ea poate fi definită în termeni de a trăi o viață bună sau de a înflori, mai degrabă decât de a experimenta o emoție. Fericirea în acest sens a fost folosită pentru a traduce eudaimonia … Citeşte mai mult
Faci un comentariu sau dai un răspuns?