Home » Articole » Articole » Societate » Filozofie » Biosfera şi metagalaxia

Biosfera şi metagalaxia

Dacă admitem că galaxia este o formă de organizare a materiei aflate în mişcare în spaţiu şi timp şi că această organizare corespunde în linii mari cu un ansamblu sau sistem cibernetic în care toate componentele galaxiei au fiecare o anumită funcţie mai mult sau mai puţin precizată, atunci se poate considera că şi biosferele au o funcţie în cadrul galaxiilor.

Pentru a surprinde mai bine locul biosferelor în ierarhia metagalaxiei, vor fi luate în considerare două scheme generale a organizării acesteia. Metagalaxia reprezintă Universul observabil şi cunoscut cu mijloacele ştiinţifice şi tehnice de care dispune civilizaţia umană la momentul actual. Structurile şi procesele care au fost evidenţiate sau cel puţin presupuse în această etapă a dezvoltării ştiinţei, ar putea fi descrise sub forma unui tabel (tabelul 1.1. ) (Revizuit şi adaptat din Florescu Mihail, “ Materia sau realitatea obiectivă ”, editura Politică, 1972, Bucureşti).

Tabelul 1.1. Niveluri şi componente

  • Niveluri structurale >>> Particulele şi structurile componente
  • INFINITUL “mic” – Energie, spaţiu, timp, “câmp continuu”, câmp unitar (nivel subcuantic) >>> “Etheronii” ?, “Toponii” ?, “Crononii” ? “Materonii” ?
  • Condensări de energie fundamentală, câmp gravitaţional (nivel precuantic) >>> Quarci, gravitoni.
  • Câmp electromagnetic, câmp mezonic, câmp nuclear, radiaţii cosmice, radiaţii nucleare (nivel cuantic) >>> Fotoni, electroni, mezoni, nucleoni, neutrini, protoni, neutroni, etc.
  • Plasmă >>> Atomi puternic ionizaţi
  • Elemente chimice >>> Atomi
  • Substanţe chimice minerale >>> Structuri chimice, molecule, agregate amorfe, cristale, cristale coloidale
  • Substanţe biochimice, biosubstanţa >>> Macromolecule, molecule-gigant
  • Materia vie, protoorganisme >>> Celule, virusuri, bacterii
  • Organisme vii >>> Ţesuturi, organe, sisteme, aparate
  • Vietăţi >>> Plante, animale, oameni
  • Mediul planetar >>> Structuri paleontologice, mineralogice, geologice, sedimentare, relief, sisteme socio-economice
  • Corpuri cereşti, mediul interplanetar (aştrii, comete, planete, meteoriţi, praf cosmic, etc.) >>> Structuri plasmatice, mineralogice, agregate amorfe de mari dimensiuni.
  • Sisteme astrale (sisteme stelare, galaxii, radiogalaxii, quasari, pulsari) >>> Structuri planetare, asociaţii de stele, structuri materiale superdense (colapsari sau găuri negre).
  • Sisteme galactice (mulţimi de galaxii, roiuri de galaxii, atractori, etc.) >>> Structuri cosmice
  • Universul. Marele Univers >>> “Hiperstructura” ?
  • INFINITUL “mare” >>> …

O altă schemă generală are în vedere gradul de organizare a metagalaxiei, respectiv creşterea complexităţii, pornind de la formele existenţiale dezorganizate, haotice şi sfârşind cu acelea ce ating un grad înalt de organizare şi complexitate.

Pe o scară arbitrară de la 0 (zero) la 9 (nouă), schema ar putea fi descrisă astfel (tabelul 1.2.).

Tabelul 1.2. Complexitatea şi entităţile corespunzăroare

  • Grad de organizare (complexitatea) >>> Forme existenţiale (entităţi)
  • Gradul zero (haos, grad mare de dezorganizare) >>> Praf cosmic, molecule şi atomi în agitaţie termică, praf, suspensii, mişcare browniană.
  • Gradul 1 (grad oarecare de organizare, de complexitate) >>> Nori cosmici, radiaţii difuze, fluide în mişcare turbulentă, substanţe amorfe…
  • Gradul 2 (grad mai ridicat de organizare, de complexitate) >>> Câmpuri fizice, plasmă, radiaţii monocromatice (de tip “laser”), atomi, elemente şi substanţe chimice, molecule, cristale, fluide în mişcare laminară…
  • Gradul 3 (grad inferior mediu de organizare, de complexitate) >>> Biosubstanţe, substanţe organice, corpuri cereşti (sisteme planetare).
  • Gradul 4 (grad mediu de organizare, de complexitate) >>> Materia vie, organisme vii, sisteme astrale…
  • Gradul 5 (grad superior de organizare, de complexitate) >>> Vietăţi, ecosisteme, sisteme sociale, sisteme tehnice, sisteme galactice…
  • Gradul 6 (grad mare de organizare, de complexitate) >>> Sistemul nervos…
  • Gradul 7 (grad foarte mare de organizare, de complexitate) >>> Enisistructura (structurile “enigmatice”, “paranormale”)…
  • ▼ Frontiera metagalactică ►►► >>> Includerea în HIPERUNIVERS
  • Gradul 8 (grad deosebit de organizare, de complexitate) >>> Niveluri structurale ultracomplexe, superstructuri…
  • Gradul 9 (grad inimaginabil de organizare, de complexitate) >>> Superniveluri structurale hipercomplexe, HIPERSTRUCTURA…
  • …….. INFINITUL COMPLEX >>> …………

NOTA

Se observă, din cele două tabele, că se stabileşte o mare concentrare de informaţie la nivelurile următoare (numite şi niveluri speciale):

  • Niveluri structurale speciale >>> Particulele şi structurile componente
  • Materia vie, protoorganisme >>> Celule, virusuri, bacterii.
  • Organisme vii >>> Ţesuturi, organe, sisteme, aparate.
  • Vietăţi >>> Plante, animale, oameni, sistemul nervos.

La nivelurile care se găsesc mai înainte şi după nivelurile speciale, comparativ, informaţia este mai puţin pregnantă. Totodată, se mai poate observa că fiecare nivel este caracterizat de anumite structuri şi de anumite procese care se desfăşoară în anumite spaţii şi într-un anumit timp. Spre exemplu în microspaţiu şi în microtimp (adică la niveluri corespunzătoare nivelului cuantic, se realizează structuri şi procese specifice); complexitatea cea mai mare are loc aşadar în zonele de tranziţie dintre microspaţiu, microtimp pe de o parte şi respectiv mezospaţiu, mezotimp pe de altă parte (respectiv între nivelul chimic şi nivelul planetar). Aceste scheme generale privind gradul de organizare a metagalaxiei (prezentate în tabelele 1.1. şi 1.2.), sunt completate de o altă schemă (schema 1.1.). Fiecărui nivel de organizare îi corespunde o anumită cantitate de substanţă, de energie şi de informaţie, precum şi un anumit grad de complexitate.

(Restian A. – ” Unitatea lumii şi integrarea ştiinţelor sau integronica”, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1989).

Principalele niveluri de organizare a materiei Schema 1.1. Principalele niveluri de organizare a materiei (Concentrarea informaţiei se realizează între nivelul planetar şi nivelul macromolecular, fiind semnficativă la nivelul sistemului nervos / creier.)

Aşadar biosfera (cel puţin biosfera de tip terestru sau biosfera teroidă) poate fi încadrată între nivelul structural reprezentat de substanţele biochimice şi nivelul reprezentat de mediul planetar, iar din punct de vedere al gradului de organizare, între gradul 3 şi gradul 6, dar nu este exclus ca pentru alte biosfere sau derivate ale lor (tehnosfere, noosfere, etc.), aceste limite să fie mult mai extinse (putând ajunge până la gradul 8 de organizare), respectiv să depăşească frontiera metagalactică şi nivelul subcuantic şi să fie incuse în HIPERUNIVERS…

Extras din cartea Iluzie sau realitate? (Reflecții și fantezii despre misterul vieții și comunicarea temporală), de Constantin M. N. Borcia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *