Cadrul juridic al UE în marketing

La nivel european, strategia reînnoită de dezvoltare durabilă adoptată de Consiliul European în 2006 a solicitat un plan de acțiune privind CPD (consumul și producția durabile). Planul de acțiune privind CPD și PID (politica industrială durabilă) a fost adoptat în iulie 2008. Acesta constituie contribuția UE la un proces global (UNEP) privind consumul și producția durabile, pe baza atât a Summitului de la Rio, cât și a Summitului de la Johannesburg. Planul de la Johannesburg de punere în aplicare include următoarele aspecte ca măsuri de adoptat în cadrul planurilor și programelor privind CPD:

dezvoltarea de politici de producție și de consum pentru a îmbunătăți produsele și serviciile furnizate, reducând în același timp impacturile asupra mediului și sănătății, utilizând dacă este cazul, abordări fundamentate științific precum analiza ciclului de viață;
dezvoltarea de programe de creștere a gradului de sensibilizare cu privire la importanța modelelor de producție și de consum durabile, prin educație, informații publice și destinate consumatorilor, publicitate și alte mijloace media;
dezvoltarea și adoptarea, dacă este cazul, în mod benevol, de instrumente de informare a consumatorilor, eficiente, transparente, verificabile, care nu induc în eroare, pentru a furniza informații cu privire la consumul și producția durabile, inclusiv aspectele legate de sănătatea umană și securitate.

Planul de acțiune al UE stabilește măsuri destinate îmbunătățirii performanței de mediu a produselor și intensificării adoptării acestora de către consumatori și autoritățile publice. Acesta conține și o serie de alte propuneri concrete:

În ceea ce privește producția:

extinderea Directivei privind proiectarea ecologică pentru a acoperi toate produsele cu impact energetic. Sunt stabilite cerințe minime pentru produsele cu un impact semnificativ asupra mediului, axate pe aspectele cheie de mediu;
revizuirea Regulamentului EMAS (Sistemul de management și de audit de mediu).

În ceea ce privește consumul:

extinderea Directivei privind etichetarea energetică pentru a include mai multe produse;
revizuirea Regulamentului UE privind etichetarea ecologică;
crearea Forumului comerțului cu amănuntul;
furnizarea de ținte și orientare cu privire la achizițiile publice ecologice.

Nu există o legislație specifică a UE care să reglementeze comunicarea și marketingul în domeniul mediului. Există, cu toate acestea, o directivă generală privind practicile comerciale neloiale, care acoperă practicile comerciale înșelătoare și care se aplică, prin urmare, informațiilor privind protecția mediului (a se vedea articolul 6 din Directiva 2005/29/CE). Directiva garantează faptul că consumatorii nu sunt induși în eroare și că orice afirmație făcută de comercianții din UE este clară, fiabilă, exactă și fundamentată, permițând astfel consumatorilor să ia decizii informate și în cunoștință de cauză. Mai mult, directiva vizează garantarea, promovarea și protejarea competiției loiale în domeniul practicilor comerciale. Pentru a dezvolta o înțelegere comună și o convergență a practicilor în momentul punerii în aplicare a directivei, Comisia a publicat recent un document („Orientări privind punerea în aplicare/aplicarea Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale”) privind conceptele cheie și dispozițiile directivei percepute ca fiind problematice. Un capitol din documentul respectiv este dedicat informațiilor înșelătoare privind protecția mediului.

(În afara „listei negre” cuprinse în anexa I la directivă, în care unele practici sunt întotdeauna considerate neechitabile și prin urmare interzise, indiferent de impactul pe care îl au asupra comportamentului consumatorilor, orientările menționate mai sus evidențiază două situații diferite, referitoare la informațiile privind protecția mediului, care ar putea apărea:

(i) practică înșelătoare obiectivă: informațiile privind protecția mediului sunt înșelătoare deoarece conțin informații false și sunt, prin urmare, mincinoase.

(ii)practică înșelătoare subiectivă: informațiile privind protecția mediului sunt înșelătoare deoarece induc sau pot induce în eroare consumatorul mediu, chiar dacă informațiile conținute sunt corecte în fapt.

Încălcările codurilor de conduită obligatorii conținând angajamente privind protecția mediului pot fi considerate, de asemenea, acțiuni înșelătoare)

La nivel național, câteva state membre (de exemplu, Franța, UK) întreprind inițiative pentru a controla mai eficient informațiile și publicitatea privind protecția mediului.