Caracteristici și forme în arta sacră a spațiilor de ritual interioare (1)

Figura 10.9 | Biserica Legământului. Credit: Daderot/Wikimedia Commons, Licență: CC0 1.0

Figura 10.10 | Conacul Phoenix. Artist: Musō Soseki.

Nenumărate trăsături simbolice sunt asociate cu închinarea; câteva ies în evidență ca element de bază pentru identificarea unei clădiri sau a unui sit asociat cu un anumit sistem de credințe. Recunoaștem și identificăm rapid implicațiile distinctive ale unei turle (turnul bisericii și clopotnița) sau ale unui minaret sau ale formei unei stupe sau pagode și, uneori, putem discerne cum aceste expresii și alte asemenea expresii au intrat în uz și au dobândit semnificație. (Figurile 10.9 și 10.10) Minaretul islamic a fost dezvoltat ca un turn asociat cu o moschee care a fost folosit în primul rând pentru a lansa chemarea la rugăciune (și, de asemenea, pentru a ajuta la ventilarea clădirii). (vezi Figura 7.50) În trecut, imamul sau conducătorul de rugăciune, însărcinat cu sarcina rituală se urca în vârf și intona adhanul de cinci ori pe zi, făcând apelul în toate direcțiile, astfel încât comunitatea înconjurătoare să fie anunțată; acum, sistemele electronice de difuzoare realizează această funcție. Dar minaretul are și alte implicații și utilizări. (Figura 10.11) A devenit un simbol vizual izbitor al prezenței însăși a moscheii și a prezenței islamului în comunitate; de-a lungul timpului, multe modele complexe de moschei au încorporat mai multe minarete – cel mai adesea patru, cu câte unul la fiecare colț al structurii principale. Semnificația vizuală s-ar putea să fi fost accentuată și mai mult pentru a rivaliza cu prezența creștină a unei turle sau a unei clopotnițe din apropiere.

Figura 7.50 | Peștera Lomas Rishi.  3.0

Figura 10.11 | Minaretul Marii Moschei din Kairouan, Tunisia.

Turnul clopotniței a fost folosit în mod similar pentru a anunța începutul slujbelor creștine, bătând clopotul la anumite ore. Uneori sunt adăugate ceasuri publice, cu funcția de a arăta ora, de a răsuna sau de a dăngăni o melodie la fiecare oră, jumătate de oră sau sfert de oră. Deoarece bisericile erau adesea centre comunitare, clopotele puteau, de asemenea, să anunțe public o sărbătoare, doliu sau avertismente de urgență, cum ar fi incendiul. În Evul Mediu, controlul sunetului clopotelor era uneori o problemă politică, mai ales că comunitățile urbane dezvoltau guverne și căutau independența față de bisericile locale în anumite moduri. La Tournai, Belgia, astfel de conflicte au dus în special la un fel de luptă vizuală a turnurilor de pe orizontul orașului. Liderilor civici ai orașului de acolo li s-a acordat dreptul de a controla sunetul clopotului pentru avizele comunității și au construit un turn separat, departe de biserica situată în piața orașului.  Biserica a contracarat prin renovarea clădirii bisericii pentru a include patru clopotnițe, căutând astfel să-și afirme propriile drepturi de a se identifica cu sarcina. (Figura 10.12)

Figura 10.12 | Tournai, Belgia.

Figura 10.13 | Catedrala Națională din Washington. Credit: Carol M. Highsmith/Wikimedia Commons, Licență: Public Domain

Turnul sau clopotnița implică vizual o prezență creștină și este în general parte a clădirii bisericii, de obicei în față. De-a lungul timpului, constructorii au adăugat mai multe turnuri, așa cum au făcut la Tournai și în alte părți. Acest lucru a extins lățimea fațadei sau a altor părți ale clădirii, cum ar fi transeptul, „brațele” într-o biserică cu plan de cruce latină sau trecerea, unde se întâlnesc „brațele”. De exemplu, la Catedrala Lincoln din Anglia, turnurile sunt amplasate de fiecare parte a fațadei, iar un altul marchează traversarea. (Figura 10.13) Cu toate acestea, unele turle și turnuri asociate cu folosirea creștină au fost ridicate independent de alte clădiri. De exemplu, Campanile, sau turnul-clopotniță, de Giotto din Florența, urmează tradiția italiană de a ridica turnul adiacent bisericii. (Figura 10.14)

Figura 10.14 | Campanile a lui Giotto.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu