Culorile și ordinea cărților de joc la jocul de bridge

Bridge-ul se joacă folosind un pachet standard de 52 de cărți. Pachetul nu conține jokeri.

Cele 52 de cărți sunt împărțite în patru culori:

• treflă, simbolizată prin ♣;
• caro, simbolizată prin ♦;
• cupă, simbolizată prin ♥;
• pică, simbolizată prin ♠.

Fiecare culoare conține 13 cărți.

În ordinea descrescătoare a valorii, cărțile sunt:

as, rege, damă, valet, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2.

Asul este cea mai mare carte, iar doiul este cea mai mică.

În notația românească, o secvență precum:

A–R–D–V–10

reprezintă:

as–rege–damă–valet–10.

În notația engleză, aceeași secvență este scrisă:

A–K–Q–J–10.

Cărțile de la as până la valet sunt numite, în mod obișnuit, onoruri:

• asul;
• regele;
• dama;
• valetul.

Zecele este uneori numit și el onor, mai ales în anumite contexte de joc și evaluare, dar în sistemul obișnuit de calcul al punctelor de onor sunt evaluate numai asul, regele, dama și valetul.

Pentru evaluarea inițială a mâinii se folosesc, de regulă, următoarele valori:

• asul = 4 puncte;
• regele = 3 puncte;
• dama = 2 puncte;
• valetul = 1 punct.

Acest sistem va fi explicat pe larg în capitolul despre evaluarea mâinii.

Cărțile de la 10 în jos sunt adesea numite cărți mici, deși zecele și nouarul pot avea o valoare practică importantă atunci când însoțesc onorurile.

De exemplu:

A–R–10–9–8

este o combinație mult mai puternică decât:

A–R–5–4–3,

chiar dacă ambele culori conțin același număr de puncte de onor.

În jocul cărților, culorile nu au o superioritate permanentă una față de alta. Un as de treflă și un as de pică au aceeași valoare în culorile lor.

Dacă un jucător atacă o treflă și nu există atu implicat în levata respectivă, cea mai mare treflă jucată câștigă levata. O pică nu poate câștiga automat numai pentru că pica ocupă o poziție mai înaltă în ordinea licitației.

Ordinea culorilor devine importantă în licitație. De la cea mai mică la cea mai mare, aceasta este:

1. treflă;
2. caro;
3. cupă;
4. pică;
5. fără atu.

Această ordine stabilește care declarație este mai mare.

De exemplu:

• 1♦ este mai mare decât 1♣;
• 1♥ este mai mare decât 1♦;
• 1♠ este mai mare decât 1♥;
• 1SA este mai mare decât 1♠;
• 2♣ este mai mare decât toate declarațiile de la nivelul unu.

Prescurtarea SA înseamnă „fără atu”, vine din limba franceză (sans-atout). În notația engleză se folosește NT, de la notrump sau no trump. În continuare vom folosi notația FA (fără atu)

Treflă și caro sunt numite culori minore.

Cupă și pică sunt numite culori majore.

Această împărțire este importantă deoarece contractele de manșă în culori majore necesită, în mod obișnuit, un nivel mai mic decât contractele de manșă în culori minore.

Pentru moment, este suficient să reținem:

• treflă și caro sunt culori minore;
• cupă și pică sunt culori majore;
• culorile majore sunt adesea preferate ca atu atunci când parteneriatul are suficiente cărți în acea culoare;
• fără atu este plasat deasupra tuturor culorilor în ordinea licitației.

O mână de bridge poate fi scrisă pe o singură linie. De exemplu:

♠ A R 8 4 ♥ D 10 7 ♦ V 9 3 ♣ R 6 2

Această mână conține:

• patru cărți de pică;
• trei cărți de cupă;
• trei cărți de caro;
• trei cărți de treflă.

Distribuția sa este, prin urmare, 4–3–3–3.

Ordinea în care sunt prezentate culorile într-o diagramă este, de obicei:

1. pică;
2. cupă;
3. caro;
4. treflă.

Această ordine, de sus în jos, este o convenție de scriere. Ea nu trebuie confundată cu ordinea crescătoare a culorilor din licitație, care este treflă, caro, cupă, pică și fără atu.

O culoare care conține multe cărți este numită culoare lungă. O culoare care conține puține cărți este numită culoare scurtă.

În general:

• o culoare de cinci sau mai multe cărți este considerată lungă;
• o culoare cu două cărți este numită doubleton;
• o culoare cu o singură carte este numită singleton;
• lipsa completă a cărților într-o culoare este numită renunță sau void, termenul englezesc fiind frecvent întâlnit.

Numărul cărților din fiecare culoare formează distribuția mâinii.

Exemple:

• 4–3–3–3;
• 4–4–3–2;
• 5–3–3–2;
• 5–4–3–1;
• 6–4–2–1.

Ordinea numerelor indică, de regulă, lungimile culorilor în ordine descrescătoare, nu neapărat lungimile culorilor pică, cupă, caro și treflă.

Astfel, o distribuție 5–3–3–2 înseamnă că mâna are:

• o culoare de cinci cărți;
• două culori de câte trei cărți;
• o culoare de două cărți.

Nu știm din această formulare care este culoarea de cinci cărți. Pentru aceasta trebuie să vedem mâna completă.