DOI – Digital Object Identifier

Acronim: DOI
Organizația: Fundația Internațională DOI
Anul: 2000
Exemplu: 10.1000/182
Site-ul web: www.doi.org

Un Digital Object Identifier (DOI – identificator de obiect digital) este un identificator persistent sau un handle folosit pentru a identifica în mod unic diverse obiecte, standardizat de Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO). Identificatoarele DOI sunt o implementare a Sistemului Handle; se potrivesc și în sistemul URI (Uniform Resource Identifier). Acestea sunt utilizate pe scară largă pentru a identifica informații academice, profesionale și guvernamentale, cum ar fi cărți, reviste, articole de reviste, conferințe, evenimente academice, rapoarte de cercetare, seturi de date și publicații oficiale. DOI au fost folosite și pentru a identifica alte tipuri de resurse de informații, cum ar fi videoclipurile comerciale.

Un DOI urmărește să se ajungă la ținta sa, obiectul informațiilor la care se referă DOI. Acest lucru se realizează prin legarea DOI la metadatele despre obiect, cum ar fi o adresă URL unde este localizat obiectul. Astfel, fiind acționabil și interoperabil, un DOI diferă de ISBN, ISSN sau ISRC care sunt doar identificatori. Sistemul DOI folosește Modelul de conținut indecs pentru reprezentarea metadatelor.

DOI pentru un document rămâne fix pe durata de viață a documentului, în timp ce locația acestuia și alte metadate se pot modifica. Referirea la un document online de către DOI ar trebui să ofere un link mai stabil decât utilizarea directă a adresei URL. Dar dacă adresa URL se modifică, editorul trebuie să actualizeze metadatele pentru DOI pentru a menține linkul către adresa URL. Este responsabilitatea editorului să actualizeze baza de date DOI. Dacă nu reușesc să facă acest lucru, DOI direcționează căte o legătură moartă, făcând DOI inutil.

Dezvoltatorul și administratorul sistemului DOI este Fundația Internațională DOI (International DOI Foundation, IDF), care l-a introdus în anul 2000. Organizațiile care îndeplinesc obligațiile contractuale ale sistemului DOI și sunt dispuse să plătească pentru a deveni membre ale sistemului pot atribui DOI. Sistemul DOI este implementat printr-o federație de agenții de înregistrare coordonată de IDF. Până la sfârșitul lunii aprilie 2011, peste 50 de milioane de nume DOI au fost atribuite de aproximativ 4.000 de organizații, iar până în aprilie 2013 acest număr a crescut la 85 de milioane de nume DOI atribuite prin 9.500 de organizații.

Nomenclatură și sintaxă

Un DOI este un tip de Sistem Handle, care ia forma unui șir de caractere împărțit în două părți, un prefix și un sufix, separate printr-o bară oblică.

prefix/sufix

Prefixul identifică solicitantul identificatorului, iar sufixul este ales de solicitant și identifică obiectul specific asociat cu acel DOI. Majoritatea caracterelor legale Unicode sunt permise în aceste șiruri de caractere, care sunt interpretate fără a ține seama de majuscule și minuscule. Prefixul ia de obicei forma 10.NNNN, unde NNNN este un număr de cel puțin patru cifre mai mare sau egal cu 1000, a cărui limită depinde doar de numărul total de solicitanți. Prefixul poate fi subdivizat în continuare cu puncte, cum ar fi 10.NNNN.N.

De exemplu, în numele DOI 10.1000/182, prefixul este 10.1000, iar sufixul este 182. Partea „10” a prefixului distinge handle ca parte a spațiului de nume DOI, spre deosebire de un alt spațiu de nume al Sistemului Handle (alte registre sunt identificate prin alte șiruri de caractere la începutul prefixului, numele Handle care încep cu „100”. fiind de asemenea în uz), iar caracterele 1000 din prefix identifică solicitantul; în acest caz, solicitantul înregistrării este însăși Fundația Internațională DOI. 182 este sufixul sau ID-ul articolului care identifică un singur obiect (în acest caz, cea mai recentă versiune a Manualului DOI).

Numele DOI pot identifica lucrări creative (cum ar fi texte, imagini, articole audio sau video și software) atât în forme electronice, cât și fizice, spectacole și lucrări abstracte, cum ar fi licențe, părți la o tranzacție etc.

Numele se pot referi la obiecte la diferite niveluri de detaliu: astfel, numele DOI pot identifica o revistă, un număr individual al unei reviste, un articol individual din jurnal sau un singur tabel din acel articol. Alegerea nivelului de detaliu este lăsată la latitudinea cesionarului, dar în sistemul DOI acesta trebuie declarat ca parte a metadatelor care sunt asociate cu un nume DOI, folosind un dicționar de date bazat pe Modelul de conținut indecs.

Afişarea

Manualul DOI oficial afirmă în mod explicit că DOI ar trebui să fie afișat pe ecrane și în format tipărit în format doi:10.1000/182.

Spre deosebire de Manualul DOI, CrossRef, o agenție importantă de înregistrare a DOI, recomandă afișarea unei adrese URL (de exemplu, https://doi.org/10.1000/182) în loc de formatul specificat oficial (de exemplu, doi:10.1000/182) Această adresă URL este persistentă (există un contract care asigură persistența în domeniul DOI.ORG), deci este un PURL (URL persistent) – furnizând locația unui server proxy HTTP care va redirecționa accesul web către locația online corectă a articolului legat.

Recomandarea CrossRef se bazează în primul rând pe presupunerea că DOI este afișat fără a fi hiperlegat la adresa URL corespunzătoare – argumentul fiind că, fără hiperlink, nu este la fel de ușor să copiați și să lipiți adresa URL completă pentru a afișa de fapt pagina pentru DOI, astfel încât URL-ul complet ar trebui să fie afișat, permițând persoanelor care vizualizează pagina care conține DOI să copieze și să lipească URL-ul, manual, într-o nouă fereastră/filă din browser pentru a merge la pagina corespunzătoare pentru documentul pe care îl reprezintă DOI.

Deoarece DOI este un spațiu de nume în cadrul Sistemului Handle, este corect din punct de vedere semantic să îl reprezentăm ca URI info:doi/10.1000/182.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)