Două încercări ale lui Newton de explicare a gravitației prin eter

Curenți

Într-o scrisoare din 1675 adresată lui Henry Oldenburg și mai târziu lui Robert Boyle, Newton a scris următoarele: [Gravitația este rezultatul] „unei condensări care provoacă un flux de eter cu o subțiere corespunzătoare a densității eterului asociată vitezei crescute de curgere.” El a afirmat de asemenea că un astfel de proces era în concordanță cu toată lucrarea lui și cu legile mișcării lui Kepler. Noua idee a unei scăderi de presiune asociată cu creșterea vitezei de curgere a fost formalizată matematic ca principiul lui Bernoulli, publicat în cartea lui Daniel Bernoulli „Hydrodinamica” în 1738.

Cu toate acestea, deși el a propus ulterior o a doua explicație, comentariile lui Newton la această problemă au rămas ambigui. În a treia scrisoare adresată lui Bentley în 1692, el a scris:

”Este de neconceput ca materia brută neînsuflețită, fără medierea altcuiva care nu este material, care operează și afectează alt material, fără contact reciproc, așa cum trebuie să facă dacă gravitația în sensul lui Epicurus este esențială și inerentă în ea. Și acesta este motivul pentru care am dorit să nu-mi atribuiți „gravitația înnăscută”. Această gravitașie ar trebui să fie înnăscută, inerentă și esențială pentru materie, astfel încât un singur corp să poată acționa asupra altuia la distanță, prin vid, fără medierea a altceva, prin și prin care acțiunea și forța lor să poată fi transmise de la unul la altul, pentru mine este o absurditate atât de mare, încât nu cred că niciun om care are în materie filosofică o capacitate de gândire competentă poate să creadă vreodată în ea. Gravitația trebuie să fie provocată de un agent care acționează în mod constant în conformitate cu anumite legi; dar dacă acest agent este material sau imaterial, am lăsat în seama cititorilor mei.”

Pe de altă parte, Newton este, de asemenea, bine cunoscut pentru fraza „Hypotheses non fingo”, scrisă în 1713:

”Încă nu am putut descoperi motivul acestor proprietăți ale gravitației din fenomene și nu inventez ipoteze. Căci ceea ce nu este dedus din fenomene trebuie să fie numit o ipoteză; și ipotezele, metafizice sau fizice, sau bazate pe calități oculte sau mecanice, nu au loc în filosofia experimentală. În această filozofie, propozițiile particulare sunt deduse din fenomene și, ulterior, generalizate prin inducție.”

Și potrivit mărturiei unor prieteni, precum Nicolas Fatio de Duillier sau David Gregory, Newton a crezut că gravitația se bazează direct pe influența divină.

Critica: Ca și în cazul teoriei lui Le Sage, dispariția energiei fără explicații încalcă legea conservării energiei. De asemenea, trebuie să apară unele trageri, și nu este cunoscut nici un proces care să conducă la crearea unei materii.

Presiune statică

Newton a actualizat a doua ediție a Opticii (1717) cu o altă teorie a gravitației mecanice prin eter. Spre deosebire de prima sa explicație (1675), el a propus un eter staționar care devine din ce în ce mai subțire în apropierea corpurilor celeste. Prin analogia forței portante, apare o forță care împinge toate corpurile spre masa centrală. El a minimizat tragerea prin afirmarea unei densități extrem de scăzute a eterului gravitațional.

Critica:Nu a dat niciun motiv pentru care densitatea acelui eter static ar trebui să se schimbe. Mai mult, James Clerk Maxwell a subliniat că în acest model „hidrostatic” „solicitarea … pe care trebuie să presupunem că există în mediul invizibil, este de 3000 de ori mai mare decât cea pe care cel mai puternic oțel ar putea să o sprijine”.