Deşi nu a existat încă niciun caz în care un webmaster să fie acuzat că a inclus în situl său web un cod html (practic, un link incorporat – embedded, în limba engleză) pentru imagini, audio sau video de pe situri web care pun la dispoziţia utilizatorilor astfel de servicii gratuite, şi deci cu atât mai puţin să fi fost găsit un astfel de webmaster vinovat pentru o astfel de acuzaţie, au existat de-a lungul timpului mai multe încercări ale organismelor de gestiune colectivă de a restrânge drepturile siturilor web de a include astfel de linkuri.
Ce este codul embed care se poate insera într-o pagină web?
Un astfel de cod include un link către o imagine, sunet sau video aflat pe un alt web site, inserat între simbolurile <embed> LINK </embed>. Aceasta înseamnă că pe pagina unde a fost inclus codul embed poate fi vizualizată imaginea, clipul video, sau ascultat clipul audio care se găseşte pe un alt sit web, prin apăsarea unui buton, fără a părăsi pagina respectivă. De reţinut că, într-un astfel de caz, fişierul imagine, sunet sau video NU SE AFLĂ PE SITUL UNDE SE GĂSEŞTE INSERAT CODUL, ci pe un alt sit web care îşi asumă îmtreaga răspundere, în nume propriu sau prin persoanele care au încărcat pe situl lor fişierele respective, asupra legalităţii utilizării codului.
Încercări de restrângere a drepturilor de utilizare a codurilor embed
În 2008, unele organisme de gestiune colectivă a drepturilor de autor au încercat să restricţioneze dreptul siturilor web de a include, fără a fi nevoie de licenţă, linkuri embed în paginile web (Comunicat ARONSA, octombrie 2008: „In prezent au fost demarate negocierile pentru pentru stabilirea metodologiilor privind utilizarea muzicii pe internet. Intrarea in vigoare a acestora la datele propuse de 29 octombrie si 14 noiembrie ar insemna schimbarea viitorului utilizarii continutului muzical in online-ul autohton.”)
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) a negat aceste informaţii afirmând că doar s-a început negocierea cu organismele de gestiune colectivă pentru stabilirea unei metodologii. Ultima versiune a acestei metodologii a fost elaborată în august 2011 şi, conform Capitolului III (Remuneraţii):
Art. 5 (1): „Pentru comunicarea publica prin intermediul serviciilor online sau mobile a fonogramelor de comert utilizatorii vor plati fiecarul organism de gestiune colectiva a drepturilor conexe mentionat la art. 1 alin.(2) din prezenta Metodologie, o remuneratie stabilita dupa cum urmeaza:
a) pentru cornunicarea catre public prevazuta la art.2 alin.(2) lit.a) a fonogramelor de comert aflate in medii de stocare disponibile la adresa paginii de Internet a utilizatorului (URL), constand in ascultarea acestora de catre public, fara a genera venituri pentru utilizator:
Nr. fonograme: 1-20 | 21-200 | 201-1.000 | Peste 1.000
Remuneratie lunara/OGC: 5 lei | 7 lei | 10 lei | 20 lei„
Suma cea mai mică la care face deci referire această metodologie este de 5 lei/lună. şi se referă la fonograme încărcate pe situl web unde se ascultă fonograma. Aceasta înseamnă că, în cazul unui link embed, în care fonograma nu se găseşte pe situl web care conţine linkul, ci pe un alt sit web, nu se încadrează nici în cea mai mică remuneraţie solicitată de organismele de gestiune colectivă şi deci, concluzia logică ar fi că nu este nevoie de licenţă într-un astfel de caz.
Responsabilitatea siturilor web care oferă gratuit linkuri embed (Trilulilu, Youtube, etc.)
Conform termenilor şi condiţiilor de la Trilulilu, care reprezintă un contract între acest sit şi utilizatorii săi care încarcă fişiere, la Pct. 5.B: „Veţi fi singurul răspunzător de materialele pe care le postaţi şi de consecinţa postării sau publicării lor. Atunci când postaţi materiale, afirmaţi, susţineţi şi garantaţi că: (i) deţineţi sau aţi obţinut licenţa, drepturile, consimţământul sau permisiunea de a include, utiliza si distribui materialul pe site si pe orice canale media; în acelaşi timp autorizaţi Trilulilu în utilizarea tuturor si oricaror patente, mărci înregistrate, drepturi de autor sau alte drepturi de proprietate, toate acestea incorporate in sau aflate in legatura cu materialele postate, în scopul includerii, utilizarii sub orice forma, prelucrarii si distribuirii materialelor pe site si pe orice canale media, conform celor prevazute in acesti Termeni si conditii de utilizare. (ii) deţineţi consimţământul scris şi/sau permisiunea din partea fiecărei persoane identificabilă în materialele postate pe site de a apărea pe site si pe orice canale media, în condiţiile şi limitele prevazute in acesti Termeni si conditii de utilizare . Mai exact, deţineţi toate drepturile de autor pentru materialul postat. Postând materialul pe site, acordati catre Trilulilu o licenţă (in sensul cesionarii drepturilor patrimoniale de autor, potrivit legislatiei aplicabile) neexclusivă, cu titlu gratuit, irevocabila, nelimitata in timp si teritorial prin care transmiteti catre Trilulilu toate drepturile de autor asupra materialului postat, inclusiv utilizarea, reproducerea, transformarea, distribuirea, inchirierea, imprumutul, comunicarea publica, radiodifuzarea, retransmiterea prin cablu, promovarea sau redistribuirea unor părţi din material în orice format media şi prin orice canale media, precum si realizarea de opere derivate.„,
iar pe altă pagină Trilulilu specifică faptul că „Prin intermediul Trilulilu utilizatorii pot:…Integra fisierele (embed) în site-ul sau blog-ul lor personal prin intermediul unor coduri simple furnizate de Trilulilu„.
Din acest contract între Trilulilu şi persoana care a încărcat fişierul, şi din oferta prezentată, rezultă că singurul răspunzător pentru legalitatea utilizării şi respectarea drepturilor de autor este persoana care a încărcat fişerul respectiv. Cu responsabilitatea sitului web Trilulilu de a păstra o amprentă digitală a utilizatorilor care încarcă fişiere, şi de a şterge acele fişiere atunci când este sesizat în mod argumentat că un astfel de fişier încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Tocmai de aceea, toate acţiunile judecătoreşti care au avut ca subiect încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală /drepturi de autor, pentru fişierele imagine, sunet sau video de la Trilulilu, au fost îndreptate nu către utilizatorii care au inserat un astfel de link embed pe situl lor, ci către Trilulilu, sau direct către persoana care a încărcat fişierul respectiv, atunci când această persoană a fost identificată pe baza amprentei digitale.
De altfel, pentru utilizarea serviciilor sale, Trilulilu a încheiat relativ de curând contracte cu mai multe organisme de gestiune colectivă, prin care a obţinut licenţele necesare. Asociaţia Industriei Muzicale din România (AIMR) recomandă chiar, pe situl ei, Trilulilu ca fiind unul din siturile cu servicii legale in domeniul muzical.
Cât despre Youtube, legislaţia internaţională în domeniu, atât în SUA cât şi în celelalte ţări din Uniunea Europeană, este mult mai puţin restrictivă, astfel încât nu a fost acuzat niciodată, niciun utilizator care a inserat în propriul sit web sau blog, linkuri embed de la Youtube. Termenii de utilizare sunt aproape identici în ceea ce priveşte responsabilităţile ca la Trilulilu, astfel încât utilizatorul care încarcă fişiere răspunde direct de legalitatea şi respectarea drepturilor de autor.
De altfel, un utilizator obişnuit al acestor situri web care foloseşte serviciile oferite gratuit de a insera linkuri embed, nu are posibilitatea verificării legalităţii sau a identificării persoanei care a încărcat şi a declarat că deţine drepturile de autor. În ambele situri web există posibilitatea ca, dacă cel care a încărcat fişierul nu deţine dreptul de a pune la dispoziţie altor persoane fişierele prin link embed, să nu genereze un astfel de link. Generarea linkului embed şi punerea lui la dispoziţie pentru a fi inserat în alte pagini web, implică în mod logic asumarea implicită a celui care a încărcat fişierul că are dreptul legal să ofere un astfel de serviciu.
În concluzie, Internetul încă mai respiră. Nu a fost sufocat definitiv de cei care care doresc să se îmbogăţească cu orice preţ. De altfel, din ce în ce mai mulţi artişti îşi pun la dispoziţie în mod direct, pe propriile situri web, creaţiile muzicale cu posibilitatea de a fi preluate şi promovate şi pe alte situri web, dându-şi seama că acesta este cel mai eficient mijloc de a se face cunoscuţi, şi că pierderea unui eventual câştig minor este compensat din plin de recunoaşterea internaţională ca urmare a acestui tip de promovare. Dacă nu exista Youtube şi Trilulilu, Inna s-ar fi găsit şi azi în Mangalia, Neptun sau Constanţa, recunoscută doar de o mână de oameni din jurul ei. Şi invers, cine nu acceptă o astfel de publicare, nu are voie să se plângă ulterior că rămâne izolat într-o zonă din ce în ce mai restrânsă, indiferent de cât de mult talent ar avea.
A propos de cat de mult poate ajuta Internetul sau ce înseamnă să fii exagerat de suspicios, îmi vin mereu în minte două exemple: unul este cel al CELROM care, pentru a atrage eventuali cumpărători ai firmei aflate în faliment, în loc să folosească Internetul pentru a se adresa în mod direct investitorilor cu bani, au agăţat un baner la intrarea în oraş, adresându-se astfel nici ei nu ştiu cui, pentru că nu cred că găsesc în oraş persoane interesate în cumpărarea firmei. Sau greşesc eu? Oricum, cei interesaţi ştiu deja situaţia CELROM, şi deci nu este nevoie de un astfel de baner.
Cel de al doilea exemplu este al unui inventator din Craiova care, de mulţi ani, are mai multe invenţii foarte utile şi unele chiar deosebit de importante, după cum afirmă chiar el. Problema cu acest inventator este că ar vrea bani să îşi dezvolte invenţiile, şi le-ar dori brevetate, dar fără să arate nimănui, nici chiar Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, detalii despre aceste invenţii, de teamă să nu i se fure ideile. Şi astfel, au trecut deja mulţi ani, mai rămân câţiva, şi va duce cu el în mormânt invenţiile, din prea multă suspiciune şi neîncredere în semenii săi.
Dar astea sunt alte poveşti, pe care le vom discuta cu altă ocazie.
Lasă un răspuns