Dacă un jucător pariază şi toţi ceilalţi jucători renunţă, atunci jucătorul care a pariat ia potul şi nu trebuie să arate cărţile personale. Dacă doi sau mai mulţi jucători rămân după runda finală de pariuri, se vor etala cărţile. La etalare (showdown), fiecare jucător încearcă să realizeze cea mai bună mână din cele şapte cărţi care includ cele două cărţi personale şi cele cinci cărţi comunitare. Un jucător poate folosi ambele cărţi personale, doar una, sau niciuna, pentru a forma mâna finală de cinci cărşi. Dacă cele cinci cărţi comunitare formează cea mai bună mână, atunci se spune că jucătorul joacă masa, şi poate spera în cel mai bun caz să împartă potul, dacă şi ceilalţi jucători folosesc de asemenea aceleaşi cinci cărţi rezultând aceeaşi mână.[1]
Dacă cea mai bună mână este comună pentru mai mulţi jucători, atunci potul este împărţit egal între aceştia, oricare chip care rămâne ca rest la împărţire revenind primului jucător după buton în sensul acelor de ceasornic. Jucătorii au adesea mâini cu valori apropiate dar nu identice. De aceea trebuie să fiţi foarte atenţi în stabilirea celei mai bune mîini; dacă mâna implică mai puţin de cinci cărţi (de ex. două perechi sau trei de acelaşi fel), atunci este folosită „coada” (kicker) pentru a realiza departajarea. De notat că important în acest caz ceea ce contează este rangul numeric al cărţilor de joc doar, culoarea nu are nicio importanţă în Hold ‘em.
Referinţe
- Brunson, Doyle (1978). Super/System: A course in power poker. B&G Publishing Company., emphasis in original
Lasă un răspuns