Sfetcu, Nicolae (2022) ” Fabrica de apă grea Drobeta Turnu Severin – Construcția fabricii”, în Telework, DOI: 10.13140/RG.2.2.34491.90402, https://www.telework.ro/ro/fabrica-de-apa-grea-drobeta-turnu-severin-constructia-fabricii/

Abstract

The heavy water factory was established under the name of Drobeta Chemical Plant, by Decree 400/16.11.1979, under the Inorganic Products Industrial Center (CIPA) Râmnicu Vâlcea. The thermo-electric plant for supplying the heavy water factory with steam was decided to be located in Halânga village, three kilometers from the factory. The process water required for the factory was brought from the Danube, and the hydrogen sulphide used in the process was produced in the plant, through a specific technology, and then compressed, liquefied and stored in special tanks. The works on the heavy water factory at Drobeta Turnu Severin started in 1979, based on a derogatory government decision. The equipment for the heavy water plant was purchased through the Industrial Center for Chemical and Refinery Equipment (CIUTCR). All equipment and facilities that transported hydrogen sulphide had to meet strict quality assurance conditions.

Keywords: heavy water factory, Drobeta Chemical Plant, heavy water, hydrogen sulphide, quality assurance

Rezumat

Fabrica de apă grea s-a înființat sub numele de Combinatul Chimic Drobeta, prin Decretul 400/16.11.1979, în subordinea Centralei Industriale de Produse Anorganice (CIPA) Râmnicu Vâlcea. Centrala termo-electrică pentru aprovizionarea fabricii de apă grea cu abur, s-a decis să se amplaseze în comuna Halânga, la trei kilometri de fabrică. Apa de proces necesară fabricii a fost adusă din Dunăre, iar hidrogenul sulfurat utilizat în proces s-a produs în combinat, printr-o tehnologie specifică, fiind apoi comprimat, lichefiat, și depozitat în rezervoare speciale. Lucrările la fabrica de apă grea de la Drobeta Turnu Severin încep în anul 1979, în baza unui HCM derogatoriu. Utilajele pentru fabrica de apă grea au fost achiziționate prin Centrala Industrială de Utilaj Chimic și Rafinărie (CIUTCR). Toate echipamentele și instalațiile care vehiculau hidrogen sulfurat trebuiau să respecte condiții stricte de asigurarea calității.

Cuvinte cheie: fabrica de apă grea, Combinatul Chimic Drobeta, apa grea, hidrogen sulfurat, asigurarea calității

Fabrica de apă grea Drobeta Turnu Severin – Construcția fabricii

Nicolae Sfetcu

Fabrica de apă grea Drobeta Turnu Severin

Amplasamentul fabricii de apă grea a fost gândit inițial la Malaia pe Valea Lotrului, apa râului Lotru fiind considerată ca foarte pură. După verificarea acestui amplasament, Turtureanu a ajuns la concluzia că este nevoie de o zonă bine ventilată și, pe baza normativului canadian IAEA-SM-188.4, ”Amplasare – Mijloace prin care o centrală este integrată într-o comunitate canadiană” elaborat de Atomic Energy Control Board din Canada care menționa condițiile specifice pentru amplasarea fabricilor de apă grea (densitate de populație mică, condiții geografice și meteorologice speciale, etc.). A fost luată în considerare o a doua zonă lângă Frâncești, tot în județul Vâlcea, apoi o zonă din Bărăgan. Mircea Turtureanu a propus amplasamentul la Cernavodă dar, deși aprobat prin Decretul nr. 419/25 octombrie 1978, în final s-a decis construirea fabricii în apropiere de Porțile de Fier 2. După o propunere a locației exacte la Rogova în Mehedinți, și alta în comuna Cerneți, la periferia orașului Drobeta Turnu Severin, amplasamentul final s-a decis a fi în Răscolești, la cca. 6 kilometri de Drobeta Turnu Severin. (Turtureanu 2016)

Ulterior, denumirea fabricii a fost schimbată, în timp, ca Regia Autonomă ROMAG (până în 1992), ROMAG (până în 1998) și ROMAG Prod (până în 2015, când a fost închisă).

Apa de proces necesară fabricii a fost adusă din Dunăre, cu un conținut de cca 144 ppm D₂, fiind supusă unui proces de tratare prin purificare înainte de a fi utilizată. Hidrogenul sulfurat utilizat în proces, întrucât nu se consumă în timpul procesului (circulă în buclă închisă, având mai degrabă un rol de ”cărăuș”, luând hidrogenul ușor (protiul) din apa de proces și cedându-i deuteriul), s-a produs în combinat, printr-o tehnologie specifică, fiind apoi comprimat, lichefiat, și depozitat în rezervoare speciale.

Apa a fost îmbogățită în deuteriu în două etape: prin schimb izotopic, și în final prin distilare. Pentru schimbul izotopic au fost prevăzute patru linii de fabricație (module), care urmau să funcționeze în paralel. Fiecare modul includea patru seturi de coloane (biterme), fiecare cu o coloană caldă și una rece, dintre care primele trei cu coloane din oțel special G52/28 cu diametre mai mari de 5,3 m și înălțimea de 60 m formând Etajul 1, și al patrulea set (Etajul 2) care prelua apa îmbogățită de la etajul 1 formată din o coloană caldă și una rece, cu diametrul de 2,8 m și înălțimea de 80 m. Coloanele de distilare conțineau umplutură din bronz fosforos executat la Uzina G. Produsul final era depozitat în butoaie speciale sub pernă de azot. (Turtureanu 2016, 38–39)

Toate echipamentele au fost fabricate în țară, în cele mai bune și mai performante uzine de specialitate.

Apa grea pentru uz nuclear trebuie să aibă o concentrație de min. 99,75 D₂O. Pe parcursul exploatării fabricii de apă grea s-a constatat că există o supradimensionare la instalația de distilare care a permis obținerea unei ape grele mai concentrată decât cea necesară (apa supergrea). De asemenea, pe parcursul fabricării apei grele s-a obținut și un produs secundar, apa sărăcită în deuteriu, cu valori ale procentajului de deuteriu mult mai mici decât în apa normală, cu utilizări în domeniul sănătății. (Turtureanu 2016, 48)

Figura 2. Schema modulului de separare izotopică conform brevetului 74088/1980
1 = absorber, 2, 2′ = coloane reci, 3, 3′ = dezumidifcator, 4, 4′ = coloane calde, 5, 5′ = umidificator, 6 – striper, 7, 7′ = recuperator de căldură, 8, 8′, 11 = răcitor, 9, 9′ = încălzitor, 10, 10′ = compresor, 12 = distilare, 13 = depozitare produs finit
_______ = H₂O, _ _ _ _ _ = H₂S
Sursa: (Turtureanu 2016, 41)

Construcția

Lucrările la fabrica de apă grea de la Drobeta Turnu Severin, subordonată MICh (Ministerul Industriei Chimice), încep în anul 1979, în baza unui HCM derogatoriu. (Glodeanu 2007, 125)

Utilajele pentru fabrica de apă grea au fost achiziționate prin Centrala Industrială de Utilaj Chimic și Rafinărie (CIUTCR). Principalii furnizori au fost: (Turtureanu 2016, 128)

Întreprinderea de mașini grele București (IMGB): tronsoane coloanelor din oțel G52/28 de la Combinatul Siderurgic Galați dezvoltat în anii ’80 la Uzina de Oțel Galați în baza Normativului Tehnic Național NTR 440/83 {{4}} montate de Trustul de Montaj Utilaj Chimic (TMUCB), și compresoarele centrifugale pentru recircularea hidrogenului sulfurat (ICSITEE București {{1}});
Uzina Grivița Roșie din București: coloanele de schimb izotopic din Etajul 2 şi o parte din schimbătoarele de căldură;
IUC Ploiești: o parte din schimbătoarele de căldură din instalația de schimb izotopic, talerele pentru coloanele de schimb izotopic şi toate utilajele din instalația de distilare;
Întreprinderea 23 August București: compresoarele cu piston pentru hidrogen sulfurat proiectate de ICSIT FAUR București, rezervoarele sferice pentru aer şi propan, şi grupurile Diesel pentru instalațiile de schimb izotopic, toate proiectate în Centrul de proiectări propriu al Uzinei;
Fabrica de pompe Aversa: pompele speciale pentru apa cu hidrogen sulfurat proiectate de centrul de proiectări din cadrul uzinei (proiectant CCITPV București);
Întreprinderea de Utilaj Petrolier Târgovişte: armăturile speciale din instalația de schimb;
Electroputere Craiova: grupul Diesel;
Unio Satu Mare: garniturile spirometalice;
Uzina G: umpluturile din bronz fosforos pentru coloanele de distilare

Alți furnizori: (Nică 2016)

IAIFO Zalău: armături;
IMF Odorheiul Secuiesc: robineţi speciali;
Întreprinderea Mecanică Fină Sinaia: mecanisme Norton, reductoare;
Întreprinderea 1 Mai Ploiești;
Fabrica de Țevi Republica București;

Lucrările de montaj, cu Trustul de Construcții Industriale (TCInd) București (șantiere TCInd Craiova și TCInd Drobeta Turnu Severin) ca antreprenor general, au fost executate de: (Turtureanu 2016, 130)

Trustul de Montaj Utilaj Chimic (TMUCB) București prin filialele de la Pitești, Bacău, Craiova, Arad și Iași: montaj utilaje şi conducte;
IAMSAT București prin șantierul de la Turnu Severin: lucrările de automatizări;
TIEA București: instalații electrice;
TIAB București: instalații electrice de înaltă tensiune;
TLSIT București: izolații termice și hidroizolații.

Alte întreprinderi de construcții-montaj: (Nică 2016)

Teleconstrucţia București (șantier Drobeta Turnu Severin): montaj instalații de curenți slabi;
Hidroconstrucția Drobeta Turnu Severin.
TCMRIC (Trustul de Construcții Montaj şi Reparații în Industria Chimică) București.

Întrucât toate echipamentele și instalațiile care vehiculau hidrogen sulfurat trebuiau să respecte condiții stricte de asigurarea calității, IITPIC a elaborat propriul Manual de Asigurarea Calității și Normele Generale pentru Manualul de Asigurarea Calității pe baza cărora toate întreprinderile a trebuit să își elaboreze propriile manuale de asigurarea calității, cu proceduri de execuție și puncte obligatorii de inspecție și testare la care participau și reprezentanți ai beneficiarului (viitoarea fabrică de apă grea). Experiența privind sistemul de asigurarea calității obținută pentru fabrica de apă grea a ajutat fabricile de echipamente și constructorii atunci când au trecut la execuția echipamentelor nucleare și construcția centralei nucleare de la Cernavodă. Per ansamblul introducerea Sistemului de asigurarea calității a condus la o disciplină tehnologică fără precedent și la creșterea calitativă a nivelului de execuție din industria românească, devenind astfel competitive pe piața internațională.

În perioada construcției fabricii de apă grea, la nivel național s-a decis dublarea numărului de reactoare tip CANDU, necesitând o cantitate dublă de apă grea. În consecință, s-a planificat extinderea fabricii de la actualul stadiu proiectat (Etapa 1) cu o nouă fabrică alăturată (Etapa 2). Proiectarea era aceeași, iar unele unități (precum magaziile, o parte din instalații, etc.) erau comune. Au început comenzile pentru Etapa 2, considerată totuși de proiectanți drept o mare greșeală. (Turtureanu 2016, 132)

În 1979, prin Decretul 400/16.11.1979, se decide înființarea Combinatului Chimic „ Drobeta” pentru producerea apei grele, cu locația în satul Răscolești. M.E.E., în calitate de titular de plan, va asigura, până la data de 30 iunie 1982, necesarul de abur și energie electrică și va devia liniile de înaltă tensiune până la 30 martie 1980. (Fako et al. 2019)

Primii angajați ai fabricii au fost opt persoane, în frunte cu primul director, chimistul Gheorghe Florea. Au început să se toarne fundațiile pentru coloanele de schimb izotopic, lucrările de aducțiune apă din Dunăre. (Nică 2016)

În primăvara anului 1983 au început probele în instalații și s-a finalizat testarea calității apei de proces.

Lucrările de construcții-montaj încep efectiv la începutul anului 1985.

În 1986 CET Halânga poate furniza abur. Se decide realizarea extinderii Etapei 2 cu trei module de schimb izotopic.

În mai 1987 începe prima piritizarea la primul modul pentru protecția oțelului carbon la atacul coroziv al hidrogenului sulfurat, prin formarea unui strat micronic de pirită la suprafață, finalizându-se în toamna aceluiași an.

În septembrie 1987 se face prima încărcare cu hidrogen sulfurat la modulul 1.

Bibliografie

Fako, Raluca, Virgil Ionescu, Adriana Oltenu, și Sorin Meglea. 2019. „Heavy Water Production in Romania: Twilight of an Industry & Dawn of New Perspectives”. EMERG 15 (12): 19–25. https://emerg.ro/files/heavy-water-production-in-romania-twilight-of-an-industry-dawn-of-new-perspectives/.
Glodeanu, Florian. 2007. „De La Atom La Kilowat În România”. https://www.academia.edu/16656571/DE_LA_ATOM_LA_KIILOWAT_in_ROMANIIA.
Nică, Marcel. 2016. Apa grea – Drobeta. Tipo Radical.
Turtureanu, Mircea. 2016. Istoria proiectului „Apa grea – România”. Editura AGIR. http://www.edituraagir.ro/carte+istoria_proiectului_apa_grea_-_romania_341.html.

Acest articol este licențiat în Acces Deschis (Open Source) sub Creative Commons, Atribuire – Partajare în Condiții Identice 4.0 Internațional (CC BY-SA 4.0). Pentru a vedea o copie a acestei licențe, vizitați https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/deed.ro