Fericirea, în sens larg, este eticheta unei familii de stări emoționale plăcute, cum ar fi bucuria, distracția, satisfacția, mulțumirea, euforia și triumful. [22] De exemplu, fericirea provine din „întâlnirea unor evenimente pozitive neașteptate”, [23] „văzând un alt semnificativ” [24] și „bucurându-ne de acceptarea și lauda altora”. [25] Mai restrâns, se referă la bunăstarea experimentală și evaluativă. Experiența bunăstării sau „fericirea obiectivă” este fericirea măsurată în acel moment prin întrebări precum: „Cât de bună sau rea este experiența acum?”. În schimb, bunăstarea evaluativă pune întrebări precum: „Cât de bună a fost vacanța ta?” și măsoară gândurile și sentimentele subiective ale omului despre fericire în trecut. Experiența bunăstării este mai puțin predispusă la erori în memoria reconstructivă, dar majoritatea literaturii despre fericire se referă la bunăstarea evaluativă. Cele două măsuri ale fericirii pot fi legate de euristici, cum ar fi regula celui mai intens moment. [26]
Fericirea nu este derivată exclusiv din plăceri externe, momentale. [27] Într-adevăr, în ciuda concepției populare că fericirea este trecătoare, studiile sugerează că fericirea este de fapt destul de stabilă în timp. [28][29]
Unii comentatori se concentrează pe diferența dintre tradiția hedonistă de a căuta experiențe plăcute și evitând pe cele neplăcute, și tradiția eudaimonică a vieții vii într-un mod complet și profund satisfăcător. [30]
Teorii
Ierarhia nevoilor a lui Maslow
Ierarhia nevoilor a lui Maslow este o piramidă care descrie nivelele nevoile umane, psihologice și fizice. Când o ființă umană urcă pe treptele piramidei, ea ajunge la auto-actualizare. Dincolo de rutina îndeplinirii nevoilor, Maslow și-a imaginat momente de experiență extraordinară, cunoscute ca experiențe de vârf, momente profunde de iubire, înțelegere, fericire sau extaz, în care o persoană se simte mai întreagă, vie, autosuficientă, și totuși o parte din lume. Acest lucru este similar cu conceptul de flux al lui Mihály Csíkszentmihályi.
Teoria autodeterminării
Teoria autodeterminării se referă la motivația intrinsecă a trei nevoi: competență, autonomie și legătură.
Psihologie pozitivă
În ultimele două decenii, domeniul psihologiei pozitive s-a extins drastic în ceea ce privește publicațiile științifice și a generat multe opinii diferite asupra cauzelor fericirii și asupra factorilor care se corelează cu fericirea. [31] Numeroase intervenții de auto-ajutorare pe termen scurt au fost dezvoltate și demonstrate pentru a îmbunătăți starea de bine. [32]
Acronimul PERIGA al lui Seligman rezumă cinci factori corelați cu bunăstarea: [33]
- Plăcere (mâncare gustoasă, băi calde, etc.)
- Angajament (sau fluxul, absorbția unei activități plăcute, dar provocatoare)
- Relații (legăturile sociale s-au dovedit a fi un indicator extrem de sigur de fericire);
- Semnificație (o căutare percepută sau apartenență la ceva mai mare) și
- Realizări (realizând obiective tangibile).
Măsurarea fericirii
S-au dezvoltat mai multe scale pentru a măsura fericirea:
- Scala de fericire subiectivă (Subjective Happiness Scale, SHS) este o scală de patru elemente, care măsoară fericirea subiectivă globală. Scara solicită participanților să utilizeze ratinguri absolute pentru a se caracteriza ca indivizi fericiți sau nefericiți, și întreabă în ce măsură se identifică cu descrierile indivizilor fericiți și nefericiți. [34][35]
- Programul de afectare pozitivă și negativă (Positive and Negative Affect Schedule, PANAS) este folosit pentru a detecta relația dintre trăsăturile de personalitate și afecțiunile pozitive sau negative în acest moment, astăzi, ultimele zile, săptămâna trecută, ultimele săptămâni, anul trecut și, în general, (în medie). PANAS este un chestionar de 20 de puncte, care utilizează o scală Likert în cinci puncte (1 = foarte puțin sau deloc, 5 = extrem). [36][37] O versiune mai lungă cu scale suplimentare de afectare este disponibilă într-un manual. [38]
- Satisfacția pe scala vieții (Satisfaction with Life Scale, SWLS) este o evaluare globală cognitivă a satisfacției de viață dezvoltată de Ed Diener. SWLS cere unei persoane să utilizeze o scară de șapte elemente pentru a-și declara acordul sau dezacordul (1 = nu sunt deloc de acord, 4 = nici nu sunt de acord, nici nu sunt contra, 7 = sunt total de acord), cu cinci declarații despre viața lor. [39][40]
Marea Britanie a început să măsoare bunăstarea națională în 2012, [41] urmând Bhutan, care a măsurat deja fericirea națională brută.
Raportul privind fericirea mondială din 2012 a arătat că, în ceea ce privește măsurile de bunăstare subiectivă, distincția primară se află între evaluările cognitive ale vieții și rapoartele emoționale. [42] Fericirea este folosită atât în evaluarea vieții, cât și în „Cât de fericit ești cu viața ta în ansamblu?” Și în rapoarte emoționale, ca în „Cât de fericit ești acum?” și oamenii par a fi în stare să folosească fericirea în aceste contexte verbale. Folosind aceste măsuri, Raportul Mondial de Fericire identifică țările cu cele mai înalte niveluri de fericire.
Referințe
22) Algoe, Sara B.; Haidt, Jonathan (2009). „Witnessing excellence in action: the ‘other-praising’ emotions of elevation, gratitude, and admiration”. The Journal of Positive Psychology. 4 (2): 105–27. doi:10.1080/17439760802650519. PMC 2689844 PMID 19495425.
23) Cosmides, Leda; Tooby, John (2000). „Evolutionary Psychology and the Emotions”. In Lewis, Michael; Haviland-Jones, Jeannette M. Handbook of emotions (2 ed.). New York [u.a.]: Guilford Press. ISBN 978-1572305298.
24) Lewis, Michael. „Self-Conscious emotions”. In Barrett, Lisa Feldman; Lewis, Michael; Haviland-Jones, Jeannette M. Handbook of Emotions (Fourth ed.). Guilford Publications. p. 793. ISBN 9781462525362.
25) Marano, Hara Estroff (1 November 1995). „At Last—a Rejection Detector!”. Psychology Today.
26) Kahneman, Daniel; Riis, Jason (2005). „Living, and thinking about it: two perspectives on life” (PDF). In Huppert, Felicia A; Baylis,, Nick; Keverne, Barry. The science of well-being. Oxford ; New York: Oxford University Press. doi:10.1093/acprof:oso/9780198567523.003.0011. ISBN 9780198567523.
27) Seligman, Martin E. P. (2004). „Can happiness be taught?”. Daedalus. 133 (2): 80–87. doi:10.1162/001152604323049424. JSTOR 20027916.
28) Baumeister, Roy F.; Vohs, Kathleen D.; Aaker, Jennifer L.; Garbinsky, Emily N. (November 2013). „Some key differences between a happy life and a meaningful life”. The Journal of Positive Psychology. 8 (6): 505–516. doi:10.1080/17439760.2013.830764.
29) Costa, Paul T.; McCrae, Robert R.; Zonderman, Alan B. (August 1987). „Environmental and dispositional influences on well-being: Longitudinal follow-up of an American national sample”. British Journal of Psychology. 78 (3): 299–306. doi:10.1111/j.2044-8295.1987.tb02248.x.
30) Deci, Edward L.; Ryan, Richard M. (2006). „Hedonia, eudaimonia, and well-being: an introduction”. Journal of Happiness Studies. 9 (1): 1–11. doi:10.1007/s10902-006-9018-1.
31) Wallis, Claudia (2005-01-09). „Science of Happiness: New Research on Mood, Satisfaction”. TIME. Archived from the original on November 15, 2010.
32) Bolier, Linda; Haverman, Merel; Westerhof, Gerben J; Riper, Heleen; Smit, Filip; Bohlmeijer, Ernst (8 February 2013). „Positive psychology interventions: a meta-analysis of randomized controlled studies”. BMC Public Health. 13 (1). doi:10.1186/1471-2458-13-119.
33) Seligman, Martin E. P. Flourish: A Visionary New Understanding of Happiness and Well-being. Simon and Schuster. p. 16. ISBN 9781439190760.
34) „Archived copy” (PDF). Archived from the original (PDF) on May 22, 2012.
35) Lyubomirsky, Sonja; Lepper, Heidi S. (February 1999). „A Measure of Subjective Happiness: Preliminary Reliability and Construct Validation”. Social Indicators Research. 46 (2): 137–55. doi:10.1023/A:1006824100041. JSTOR 27522363.
36) „Search – Rutgers University-Camden”. www.camden.rutgers.edu.
37) Watson, David; Clark, Lee A.; Tellegen, Auke (1988). „Development and validation of brief measures of positive and negative affect: The PANAS scales”. Journal of Personality and Social Psychology. 54 (6): 1063–70. doi:10.1037/0022-3514.54.6.1063. PMID 3397865.
38) Watson, David; Clark, Lee Anna (1994). The PANAS-X: Manual for the Positive and Negative Affect Schedule – Expanded Form. The University of Iowa.
39) „SWLS Rating Form”. tbims.org.
40) Diener, Ed; Emmons, Robert A.; Larsen, Randy J.; Griffin, Sharon (1985). „The Satisfaction With Life Scale”. Journal of Personality Assessment. 49 (1): 71–75. doi:10.1207/s15327752jpa4901_13. PMID 16367493.
41) „Measuring National Well-being: Life in the UK, 2012”. Ons.gov.uk. 2012-11-20.
42) Helliwell, John; Layard, Richard; Sachs, Jeffrey, eds. (2012). World Happiness Report 2012. ISBN 978-0-9968513-0-5.
Lasă un răspuns