Władysław Tatarkiewicz
Władysław Tatarkiewicz (1886-1980) a fost un filosof polonez, istoric al filozofiei, istoric al artei, estetician și etician.
Pentru Tatarkiewicz, fericirea este o categorie etică fundamentală.
Herbert Marcuse
Herbert Marcuse (1898-1979) a fost un filosof germano-american, sociolog și teoretician politic, asociat cu Școala de teorie critică din Frankfurt.
În eseul său din 1937, „Caracterul afirmativ al culturii„, el sugerează că cultura dezvoltă tensiuni în structura societății și că această tensiune poate provoca ordinea socială actuală. Dacă se separă de lumea de zi cu zi, cererea de fericire va înceta să fie externă și va deveni un obiect de contemplare spirituală.
În Omul unidimensional, criticile lui asupra consumerismului sugerează că sistemul actual este unul care se pretinde a fi democratic, dar are un caracter autoritar, deoarece doar câțiva indivizi dictează percepția libertății, permițând ca doar anumite tipuri de fericire să poată fi cumpărate. El mai sugerează că concepția că „fericirea poate fi cumpărată” este una care este dăunătoare din punct de vedere psihologic.
Viktor Frankl
„Este o caracteristică a culturii americane care, iarși iar, i se comandă și ordonă să fie „fericită”. Dar fericirea nu poate fi urmărită; trebuie să fie urmată. Trebuie să avem un motiv să fim fericiți.“
– Viktor Frankl
Viktor Frankl (1905-1997) a fost un neurolog austriac, psihiatru, supraviețuitor al Holocaustului și fondator al logoterapiei. Filosofia sa se axa pe accentul pe semnificație, pe valoarea suferinței și pe responsabilitatea față de ceva mai important decât sinele; numai dacă cineva se confruntă cu aceste întrebări poate fi fericit.
Robert Nozick
Robert Nozick (1938-2002) a fost un filosof american.
În cartea sa din 1974, Anarhia, Statul, Utopia, el a propus un experiment de gândire în care se dă posibilitatea de a intra într-o mașină care ar da o cantitate maximă de plăcere hedonistă nelimitată pentru întreaga viață.
Scientismul
Scientism este abordarea că științele empirice reprezintă cele mai valoroase ramuri ale învățării și culturii.
Studiul fericirii
Studiul fericirii este studiul cantitativ și teoretic al fericirii, al afectivității pozitive și negative, bunăstării, calității vieții, satisfacției vieții și conceptelor aferente. Este influențat în special de psihologi, dar și de sociologi și economiști. Urmărirea fericirii naționale brute sau satisfacția vieții devin din ce în ce mai populare, deoarece economia fericirii provoacă obiectivele economice tradiționale.
Richard Layard a fost foarte influent în acest domeniu. El a arătat că boala mintală este principala cauză a nefericirii. Alți cercetători mai influenți sunt Ed Diener, Ruut Veenhoven și Daniel Kahneman.
Sonja Lyubomirsky
Sonja Lyubomirsky a afirmat în cartea ei din 2007, „Cum-ul fericirii„, că fericirea este 50% determinată genetic (pe baza studiilor), cu 10 la sută circumstanțial și 40 la sută supuse autocontrolului. Lyubomirsky sugerează un program de douăsprezece puncte pentru a maximiza 40% din final.
Lasă un răspuns