(Piazza Navona, Rome, Hendrik Frans van Lint, circa 1730)
Scoala lui Sextius
Școala lui Sextius a fost fondată de Quintus Sextius cel Bătrân (în anul 50 î.e.n.). S-a caracterizat în principal ca o școală filosofic-medicală, îmbinând elementele pitagoreene, platonice, cinice și stoice. Adepții săi argumentat că, pentru a obține fericirea, trebuie să fie vegetarieni, să existe examinări de conștiință pe timpul nopții și să evităm atât consumismul, cât și politica, și să credem că o forță necruțătoare incorporeală pătrunde în corp.
Augustin de Hippo
„Cu toate acestea, pentru a vă lăuda este dorința omului, o mică bucată din creația voastră. Îl agitați pe om să vă facă plăcere să vă laudă, pentru că ne-ați făcut pentru voi înșivă, iar inima noastră este neliniștită până când se odihnește în voi.“
– Sf. Augustin, confesiuni.
„
Viața fericită este bucuria bazată pe adevăr. Aceasta este bucuria întemeiată în tine, Doamne, care ești adevărul.“
– Sf. Augustin, Confesiuni.
Sf. Augustin de Hippo (354 – 430) a fost un teolog și filosof creștin timpuriu ale cărui scrieri au influențat dezvoltarea creștinismului occidental și a filosofiei occidentale.
Pentru Sf. Augustin, toate acțiunile umane se învârt în jurul dragostei, iar problema primordială cu care se confruntă oamenii este lipsa de iubire. Doar în Dumnezeu putem găsi fericire, deoarece El este sursa fericirii. Întrucât umanitatea a fost înființată de Dumnezeu, dar de atunci a căzut, sufletul omului abia își amintește fericirea de pe cțnd era cu Dumnezeu. Astfel, dacă cineva se îndreaptă spre dragostea lui Dumnezeu, toate celelalte iubiri vor fi ordonate în mod corespunzător. În acest mod, Sf. Augustin urmează tradiția neoplatonică afirmând că fericirea se află în contemplarea tărâmului pur inteligibil.
Sfântul Augustin se ocupă de conceptul de fericire direct în tratatele sale De beata vita și Contra Academicos.
Boețiu
„Creaturile muritoare au o preocupare generală. Eo o abordează prin faptul că se ocupă de o întreagă gamă de căutări, avansează pe diferite căi, dar se străduiesc să atingă singurul scop al fericirii.“
– Boețiu, Consolarea filozofiei.
Boețiu (480-524) a fost un filozof, cel mai faimos pentru scrierea Consolarea filozofiei. Lucrarea a fost descrisă ca având cea mai importantă influență asupra creștinismului Evului Mediu și a Renașterii timpurii și ca ultima mare lucrare a perioadei clasice. Cartea se ocupă de mai multe teme, dar între ele el discută despre modul în care fericirea poate fi atinsă în ciuda schimbării norocului, luând în considerare natura fericirii și a lui Dumnezeu.
El susține că fericirea este dobândită prin atingerea binelui desăvârșit, iar acel bine desăvârșit este Dumnezeu. El concluzionează apoi că, deoarece Dumnezeu a stăpânit universul prin Iubire, rugăciunea față de Dumnezeu și aplicarea Iubirii ar duce la o adevărată fericire.
Lasă un răspuns