Fonturi utilizate în editarea unei cărți tipărite

Fonturi utilizate în editarea unei căți tipărite

Nu vă îndepărtați de regulile comune

1. Folosiți Palatino de 11 puncte pentru text.
2. Utilizați Helvetica de 14 puncte pentru titlurile capitolelor și Helvetica de 12 puncte pentru titlurile secțiunilor.
3. Nu utilizați niciodată fonturi monospațiate (cunoscute sub numele de „mașină de scris”), de exemplu, Courier, cu excepția machetelor, respectiv rapoarte, care folosesc de fapt un astfel de font.
4. Utilizați fonturi neobișnuite numai pentru articole scurte, de exemplu, titlul și numele autorului pe copertă sau pentru titlurile capitolelor.
5. Nu utilizați prea multe fonturi. Trei ar trebui să fie suficiente pentru aproape orice carte.
6. Verificați cărțile care vă plac aspectul și vedeți ce fonturi folosesc. O jumătate de oră într-o librărie cu atenție la fonturi poate fi foarte utilă și luminantă.

Reguli avansate

Elementele stilului tipografic, de Robert Bringhurst (2001), conține câteva reguli utile despre selectarea fontului.

Serif vs. Sans-Serif

Fonturile sunt, în general, împărțite în modele serif și sans-serif. Fonturile serif au mici decorațiuni la capetele literelor. Fonturile sans-serif nu au așa ceva. De exemplu.,

Times Roman este un font serif.

Helvetica este un font sans-serif.

Oamenii nu citesc cuvinte câte o literă pe rând. Ei recunosc cuvinte întregi simultan. Cuvintele sunt, în general, mai ușor de recunoscut într-un font serif, din trei motive:

• Decorațiunile dau literelor o formă mai distinctivă.
• Literele mici sunt relativ mai mici (iar literele mari relativ mai mari). Aceasta se numește înălțime x.
• Cititorii sunt obișnuiți să citească fonturi serif. Ceea ce citești cel mai des este cel mai ușor de citit pentru tine.

Înălțimea x mai mică face ca fonturile serif să utilizeze mai puțin spațiu orizontal. Respectiv, cartea dvs. va avea mai puține pagini dacă utilizați un font serif. De exemplu, următoarele două propoziții au aceeași dimensiune a fontului:

Vulpea brună si rapida sare peste cainele lenes. (Times 12-point)

Vulpea brunaăsi rapidaăsare peste câinele lenes. (12 puncte Helvetica)

În 1931, London Times a angajat tipografi pentru a proiecta un font foarte lizibil, compact. Times Roman este acum cel mai utilizat font. Este pui și ou: Times Roman este ușor de citit, deci este utilizat pe scară largă; și este utilizat pe scară largă, deci este ușor de citit.

Punct și pica

72,27 puncte fac un inch. Un punct este 0,3515 milimetri. Un punct nu este nici metric, nici imperial.

Microsoft Word folosește exact 72 de puncte la un inch. Acest lucru este cunoscut sub numele de „punct postscript”, deoarece a fost primul sistem de proiectare a computerului care a folosit convenția de 72 per inch. Punctele postscript nu sunt puncte tehnice de tipare; adică două tipografii, una folosind puncte PS și cealaltă folosind puncte reale, vor descoperi că fonturile uneia sunt ușor prea mari, iar punctele celeilalte ușor prea mici. Înseamnă îmntr-un fel că eroarea rotunjită este nesemnificativă pentru toate fonturile, cu excepția celor mai mari.

TeX și METAFONT folosesc 72,27 puncte per inch. Ele suportă alte unități, cum ar fi punctul Didot utilizat în tipografia europeană. Un punct Didot este egal cu 1238/1157 puncte.

O pica are douăsprezece puncte sau aproximativ o șesime de inch sau aproximativ patru milimetri. 12 puncte Didot sunt un cicero.

Titluri de capitole și secțiuni

Utilizați un font diferit pentru titlurile capitolelor. Helvetica este o alegere bună. Este cel mai popular font sans-serif. Este cel mai distinctiv font față de Times Roman, care este încă relativ ușor de citit. De asemenea, arată bine îngroșat (bold).

The Chicago Manual of Style (18.28-29) susține utilizarea aceluiași font pentru text și pentru titlurile de secțiune și subsecțiune (numite sub-titluri). Adepții săi recomandă utilizarea ALL CAPS, italics, SMALL CAPS,  etc., pentru a diferenția nivelurile de titluri.

Nu utilizați majuscule mici într-un titlu decât dacă cumpărați un font cu majuscule mici. Funcția cu majuscule mici pe care vi le oferă procesoarele de text (reducerea majusculelor) nu vă oferă cu adevărat majuscule. Dacă utilizați un font cu majuscule mici, asigurați-vă că fontul de titlu nu este mai mic decât fontul textului. Asta ar încurca cititorii.

ALL CAPS este mai greu de citit. Acest lucru este în regulă pentru titlurile de capitole scurte, dar nu și pentru subtitlurile lungi.

În schimb, luați în considerare utilizarea fontului de titlu al capitolului (de exemplu, Helvetica) pentru sub-titlurile de nivel A și apoi trecerea la fontul de text (de exemplu, Times Roman) pentru sub-titlurile de nivel B.

Subtitlurile nu ar trebui să fie niciodată ultimul item de pe o pagină. În Microsoft Word, utilizați Format…Paragraph…Line and Page Breaks … Keep with next pentru a preveni acest lucru.

Fonturi monospațiate

Al treilea tip de font ar trebui folosit rar sau niciodată. Acestea sunt fonturi monospațiate sau de mașină de scris. Cel mai frecvent exemplu este Courier. În schimb, Times Roman, Helvetica etc. sunt fonturi proporțional-spațiate.

Fonturile monospațiate au fost concepute pentru mașina de scris. Fiecare literă are aceeași lățime. De exemplu, comparați Courier cu Times Roman:

iii mmm (Courier)

iii mmm (Times Roman)

Observați că, în Courier, i și m au aceeași lățime. În Times Roman, i este îngust și m este lat. Fonturile monospațiate sunt greu de citit și ocupă mai mult spațiu.

Vulpea bruna si rapida sare peste cainele lenes. (Times Roman 12 puncte)

Vulpea bruna si rapida sare peste cainele lenes. (Helvetica 12 puncte)

Vulpea bruna si rapida sare peste cainele lenes. (Curier 12 puncte)

NOTĂ: Dacă computerul nu are aceste fonturi instalate, vor fi afișate altele similare.

Fonturi cu rezoluție redusă

Dacă utilizați un Macintosh care rulează Mac OS 9 sau o versiune anterioară, biblioteca dvs. de fonturi va include mai multe fonturi dezvoltate de Apple în 1984 pentru Macintosh-ul original și imprimanta sa Image-Writer. Aceste fonturi includ New York, Geneva, Monaco și Chicago. Acestea au fost proiectate pentru a arăta bine la rezoluția redusă de 80 dpi a Macintosh-ului original și a imprimantei sale Image Writer. Imprimantele moderne au cel puțin 360 dpi. Nu utilizați aceste fonturi decât dacă încercați să faceți ca documentul dvs. să aibă acel aspect autentic din 1984, locul de naștere al publicării desktop.

Mărimea fontului

Fonturile prea mici sunt greu de citit, mai ales pentru persoanele în vârstă sau pentru persoanele care nu citesc prea mult.

Fonturile prea mari arată ca o carte pentru copii. Ochii tăi trebuie să se miște mai mult și trebuie să întorci mai multe pagini. Acest lucru devine obositor.

Fonturile cu lățime compactă, de exemplu, Times Roman, arată cel mai bine în 11 sau 12 puncte. Fonturile mai largi, de exemplu, Palatino, arată cel mai bine într-o dimensiune mai mică a fontului, de obicei 10 sau 11 puncte.

Cărțile „cu caractere mari” au cel puțin 14 puncte.

(Traducere din Wikibooks)