Imprimarea în artă

O imprimare este o imagine realizată prin transferul de pigment dintr-o matrice pe o suprafață finală, adesea, dar nu întotdeauna, hârtie. Imprimarea permite realizarea de copii multiple ale unei opere de artă.

Copiile multiple ale unei opere de artă individuale se numesc ediție.

Figura 2.14 | Sculptură în lemn în relief.

Există patru tipuri principale de imprimare: relief, intaglio, planografic și șablon. Imprimările în relief sunt realizate prin îndepărtarea materialului din matrice, suprafața în care a fost sculptată imaginea, care este adesea lemn, linoleum sau metal. (Figura 2.14) Suprafața rămasă este acoperită cu cerneală sau pigment, apoi hârtia este presată pe suprafață, preluând cerneala. Tipărirea este un proces de imprimare în relief care transferă cerneala pe hârtie, dar și indentează o impresie pe suprafața hârtiei, creând o textură imprimării care este adesea considerată un semn de înaltă calitate.

Imprimeurile intaglio sunt realizate atunci când un design este zgâriat într-o matrice, de obicei o placă de metal. Cerneala este ștearsă pe suprafață și se adună în zgârieturi. Excesul de cerneală este șters și hârtia este presată pe placă, preluând cerneala de la zgârieturi. Imprimeurile intalio pot include, de asemenea, textură.

Figura 2.15 | Piatră folosita pentru imprimarea litografiei. Credit: AndreasPraefcke/Wikimedia Commons, Licență: Public Domain

Imprimările planografice sunt realizate prin modificarea chimică a unei matrice pentru a accepta sau a respinge selectiv apa. Inițial, calcarul a fost folosit pentru acest proces, deoarece respinge în mod natural apa, dar poate fi modificat chimic pentru a o absorbi. În litografia cu matrice de piatră, desenele în creion cu grăsime neagră sunt realizate pe un bloc plat de calcar, care este apoi tratat cu acid azotic. (Figura 2.15) Acidul azotic nu dizolvă piatra, ci o schimbă chimic, astfel încât să absoarbă apa. Creionul gras este îndepărtat, iar piatra umezită. Acolo unde creionul cu grăsime a protejat piatra de acid, calcarul respinge apa și rămâne uscat.

Apoi, cerneala pe bază de ulei este rulată peste piatră. Acolo unde piatra este uscată, cerneala se va lipi, dar acolo unde piatra este umedă, cerneala nu se va lipi. Imaginea este „adusă” la întunecimea dorită trecând pe ea o rolă acoperită cu cerneală, apoi este tipărită prin apăsarea hârtiei pe suprafață pentru a ridica cerneala. Cea mai mare parte a tipăririi comerciale de astăzi este tipărire litografică, folosind plăci de aluminiu în loc de blocuri de calcar, sau imprimarea offset, în care imaginea cu cerneală este transferată de pe o placă metalică pe un cilindru de cauciuc și apoi pe hârtie. (Figura 2.16)

Figura 2.16 | Presă litografică. Fotograf: Clemens Pfeiffer. Credit: Panoramafotos/Wikimedia Commons, Licență: Drepturi de autor – Permisiuni acordate

Imprimările cu șablon sunt realizate prin trecerea cernelurilor printr-o matrice poroasă cu ochiuri fine. În imprimarea serigrafică, de exemplu, țesătura de mătase este montată strâns pe un cadru rigid. Zonele țesăturii sunt blocate pentru a forma o imagine. Rama căptușită cu material textil este plasată deasupra hârtiei, pânzei sau textilei. Cerneala este apoi trasă peste cadru cu o lamă de cauciuc. Acolo unde materialul este blocat, cerneala nu se transferă. Acolo unde materialul este transparent, cerneala este împinsă pe suprafața de primire.

Figura 2.17 | Artist care pregătește imprimeuri pe linoleum.

Este important să puteți face distincția între imprimeuri originale și reproduceri. Imprimeurile originale sunt imprimeuri realizate manual. Deoarece fiecare imprimeu este subtil diferit datorită caracterului său lucrat manual, fiecare imprimeu este considerat o operă de artă originală. (Figura 2.17) Edițiile de imprimeuri originale pot varia de la câteva la zeci sau sute de copii. Reproducerile sunt produse mecanic. Este fotografiată o lucrare de artă originală; fotografia este apoi transferată pe o placă de imprimare pe o presă mecanică. Fiecare tipărire este aproape identică, iar edițiile pot ajunge la mii sau zeci de mii. (Figura 2.18)

Figura 2.18 | Imprimare offset.

Valoarea unei imprimări individuale depinde de o serie de factori, inclusiv dacă este o imprimare originală sau o reproducere și de numărul de imprimări dintr-o ediție. Recent, a devenit popular un nou tip de imprimare, giclée. Aceasta este în esență o imprimare digitală cu jet de cerneală. Cei care cumpără imprimeuri giclée ar trebui să fie atenți că numai hârtie fără acid și cerneluri de arhivă sunt folosite în producția sa. Fibrele care fac hârtie pot proveni din multe surse diferite, unele dintre care conțin acid care va îngălbeni hârtia odată cu vârsta. În timp, pigmenții de cerneală pot fi dispare, se poate pierde din intensitatea culorii sau chiar pot schimba nuanța. Aceste efecte vor scădea valoarea imprimării. Hârtia fără acid și cernelurile de arhivă rezistă acestor defecte și păstrează aspectul original al obiectului de artă, menținând astfel valoarea acestuia.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu