Home » Articole » RO » Afaceri » Economie » Interviu cu Vasile Dragomir

Interviu cu Vasile Dragomir

postat în: Economie 0

„Cine eşti dumneata domnule?” şi „Ce ai făcut în ultimii 50 de ani?”

Dragomir Vasile: încercand un răspuns în ordinea întrebărilor puse pot spune ca de circa 30 de ani sunt locuitor al oraşului Moreni, iar de circa 2 ani sunt director tehnic la o societate care se numeşte S.C. Detubari Sonde S.A. Floreşti, o societate care activează pe piaţa serviciilor pentru petrol, o societate care pană în 1992 a făcut parte din Ministerul Petrolului şi mai apoi din SNP Petrom Bucureşti. Dar pentru ca întrebarea dumneavoastră face trimitere la ultimii 50 de ani ar trebui sa încep cu… începutul.

Este foarte corect, care sunt „rădăcinile” dumneavoastră unde a fost „începutul”?

D.V.: Da, pe 23 decembrie 1951 m-am nascut într-o familie de romani, de religie creştin-ortodoxa, în comuna Valea Lunga, casa părinteasca fiind situata la hotarul dintre satele Gorgota şi Ogrea. Tatal, Marius Dragomir era „preceptor” în cadrul primăriei Gorgota, iar mama, Maria Dragomir era casnică. Am fost primul din cei 3 copii ai acestei familii, ceilalţi fiind 2 fete: Dragomir Viorica şi Dragomir Melania. Referitor la „rădăcini” cred ca merita precizat ca dinspre tata, ma trag dintr-o familie de preoţi, bunica mea Maria Popescu a fost sora cu preotul Policarp Popescu, unul dintre urmaşii celui care a ctitorit biserica veche din Valea Lunga Cricov. Tatal meu mi-a povestit ca unul dintre stra-stra-strabunicii săi a fost „parcălab de plasa”. De altfel, ca argument în aceasta privinţa stau mormintele străbunicilor şi bunicilor mei care sunt situate în faţa bisericii vechi din Valea Lunga Cricov (biserica este astazi o ruina, dar în credinţa creştin – ortodoxa bisericile nu se dărama, ele mor singure).

Două vorbe despre copilărie?

D.V.: Primii 7 ani şi mai apoi încă 8 ani ai şcolii generale i-am petrecut în comuna Valea Lungă unde m-am bucurat de toate libertăţile oferite de o copilărie în general fără griji şi privaţiuni.

După şcoala generală ce a urmat?

D.V.: Avand în vedere că după mine urmau 2 fete părinţii au gandit că e bine ca eu să învăţ o meserie (se profila o puternică industrializare a ţării) iar fetele să se ducă la Liceu – „băiatul dacă e deştept se ridică” a fost argumentul decisiv, şi uite aşa am ajuns la şcoala Profesională de Laboranţi de petrol din cadrul Grupului Industrial de Petrol Campina (atunci din punct de vedere administrativ eram arondaţi Raionului Campina, Regiunea Ploieşti). Tatăl meu auzise că laborantul merge la sondă „în papuci şi halat alb”. în anul 1969, la terminarea şcolii, ca să nu ajung totuşi la sondă (mitul cu papucii şi halatul alb se spulberase) prin intermediul unei „pile” puternice (unul din băieţii unei verişoare a mamei, Roncea Constantin, care era inginer şef la Combinatul Petrochimic Brazi), am fost angajat laborant la secţia Polietilenă. Datorez mult din punct de vedere moral acestui om care odată mi-a spus „băiete, în viaţă să te obişnuieşti să te ajuţi singur”. L-am revăzut după revoluţie (condusese departamente din Petrochimie, fusese unul din „părinţii” Combinatului de la Midia, se vestea ca-i realizase teza de doctorat Elenei Ceauşescu), era obosit, epuizat şi mai apoi a avut parte de o moarte în chinuri cu un picior amputat. Primii 2 ani de liceu i-am făcut la Ploieşti după care am fost încorporat într-o unitate militară de tancuri la Timişoara în cadrul unui pluton de cercetare radiaţii şi chimice. M-au eliberat pe 6 decembrie 1972 cu gradul de caporal.

O etapă se încheiase, o alta trebuia să înceapă.

D.V.: După satisfacerea stagiului militar, m-am angajat la întreprinderea Foraj Ploieşti secţia Moreni în martie 1973 în meseria pentru care mă pregătisem – laborant foraj extracţie, iar din acel an am rămas credincios meseriei de petrolist. Am terminat liceul în oraşul Moreni, iar din 1978 am intrat în IPG Ploieşti, făcultatea Foraj-extracţie secţia suhingineri seral. Păstrez o vie recunoştinţa directorului de atunci, ing. Gheorghe Ciobanu – Dumnezeu sa-1 odihnească – omul care a format cateva generaţii de petrolişti, omul care mi-a creat condiţii sa lucrez noaptea pentru ca ziua sa merg la facultate la Ploieşti. Am făcut aceasta naveta 4 ani şi am absolvit cu bune rezultate aceasta facultate (în anul III am luat premiul I cu media 9,77).

Dar despre familie ce ne pute ti spune?

D.V.: Da, în 1979, student în anul II fiind şi avand o garsonieră repartizată de întreprindere, m-am căsătorit cu Soldan Emilia din localitatea Calineşti, Jud. Prahova. Avem 2 băieţi, Dragoş Florin, în prezent student în anul III la UPG Ploieşti – Facultatea Foraj secţia Geologie şi Dragomir Bogdan, în prezent elev în clasa a Xll-a a Liceului de Petrol Moreni.

Ce a urmat?

D.V.: Perioada anilor 1982-1990 a fost una de mari acumulări în aceasta meserie de inginer de foraj. Am fost rand pe rand conducător de formaţie de lucru, şeful rampii de scule de foraj, adj. şef brigada şi am fost selecţionat în reţeaua de cadre a Rompetrolului (atunci parte a Ministerului Petrolului) pentru a lucra în străinătate. Acest lucru s-a întamplat la sfarşitul anului 1992 pe 6 decembrie cand am plecat cu o formaţie de la Foraj Moreni pentru a lucra în zona Awbari din sudul Libiei, o zona petroliera pusa în evidenţa în anul 1986 tot de forajiştii romani. După episodul Libia, m-am întors la Foraj Moreni de unde plecasem detaşat la Rompetrol şi mi-am reluat activitatea de „forajist”. între timp am dat cateva examene de diferenţa şi am fost admis în anul 4 al Facultăţii Foraj Extracţie din cadrul UPG Ploieşti, pe care am absolvit-o în anul 1995. în acelaşi an 1995 am dat examen şi am fost admis la masterat tot la UPG Ploieşti pentru programul „Tehnologia Forajului Dirijat” – absolvit în 1996. Din 1998 sunt doctorand la UPG Ploieşti cu o temă de foraj.

Aceasta a constituit varful pregătirii dv. profesionale?

D. V.: Nu cred ca se poate pune problema în aceşti termeni. încă din anul 1994 de cand am început sa conduc departamentul de Marketing al SC Foraj Sonde Moreni mi-am dat seama ca aceasta activitate presupune alt gen de cunoştinţe, alt gen de activităţi pe care eu în acel moment nu le aveam şi numai un alt fel de instruire mă putea conduce la rezultatele pe care le doream. în acea perioada, lucrările de foraj au început sa Fie scoase la licitaţie, trebuiau întocmite oferte care sa cuprindă şi devize de lucrări cat mai realist fundamentate. Era totuşi altceva, de aceea am marşat imediat (împreuna cu directorul general de atunci ing. Marian Costache) cand în 1996 a aparut prima forma de învăţămant Ia distanţa adusa de Open University Business School din Marea Britanie care a deschis la Bucureşti Filiala Codecs Romania. A fost o experienţa unica, iar cunoştinţele acumulate au constituit cea mai importanta investiţie a vieţii mele. An de an, pană în 1999 am absolvit mai multe module de curs cum ar Fi „Management competiţie”, „Management Financiar”, „Marketing în relaţie cu clienţii şi cumpărătorii” care au condus la primirea unui „Certificat în Management” echivalentul unei diplome de colegiu în învăţămantul romanesc. Apoi următoarele module „Managementul dezvoltării şi schimbării” şi „Managementul resurselor pentru piaţa” au condus la acordarea „Diplomei în Management” echivalenta unei diplome de învăţămant superior în Romania, diploma recunoscuta în ţarile Uniunii Europene.

În toată prezentarea pe care aţi făcut-o a reieşit preocuparea constantă pentru instruire, pentru viaţa de familie, dar nu mi-aţi spus nimic de alte pasiuni, de hobby-uri?

D.V.: Da, ar fi cateva – în primul rand scrisul, cand eram copil cochetam cu poezia, mai tarziu am fost corespondent local la ziarul „Dmboviţa”, apoi corespondent la ziarul „Pentru Patrie” şi „Scutul Patriei”. în alt plan ma pasionează jocul de şah şi jocul pe piaţa de capital unde sunt jucător activ (în 1996 în timpul unui concediu am stat 2 săptămani la Camera de Comerţ şi Industrie a Romaniei Bucureşti şi am absolvit un curs de brokeri ţinut de renumitul Virgil Anastasiu). O buna perioada de timp (1997-1991) am fost broker colaborator la SVM Gelsor, filiala Tîrgovişte.

Cateva dorinţe personale la cumpăna dintre ani?

D.V.: Cred ca în alt plan personal îmi doresc sanatate pentru mine şi pentru familie, îmi doresc ca SC Detubari Floreşti sa mearga mai departe, iar pentru anul 2003 o noua lucrare sa vadă lumina tiparului „Monografia comunei Valea Lunga”.

(Extras din cartea MORENI 2002 – CLIPE ÎN ISTORIE)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *