Situația reglementării jocurilor de noroc online este caracterizată de faptul că, în 2006, ca urmare a solicitării unanime a Consiliului și a Parlamentului European în prima lectură, Comisia a exclus serviciile de jocuri de noroc din domeniul de aplicare a propunerii sale modificate de Directivă privind serviciile 21. Ca o consecință a lipsei voinței politice de a lua în considerare adoptarea legislației secundare în acest sector, atenția s-a îndreptat către aplicarea legislației primare. În urma numeroaselor plângeri depuse la Comisie cu privire la încălcări presupuse ale tratatului, au fost deschise o serie de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar 22 referitoare la restricțiile transfrontaliere impuse acestor servicii. Întrucât Curtea de Justiție a UE (CJUE) a elaborat și a enunțat între timp o serie de principii directoare, o parte semnificativă dintre statele membre împotriva cărora Comisia a deschis proceduri privind încălcarea dreptului comunitar au inițiat de atunci reforme ale reglementării naționale a jocurilor de noroc, peste 150 de proiecte de acte și de regulamente fiind notificate Comisiei 23.
În urma unui studiu efectuat în 2006 pentru Comisie 24, care a examinat diferitele legi ce reglementează serviciile de jocuri de noroc online și offline 25, precum și impactul acestora asupra bunei funcționări a pieței interne în ceea ce privește aceste servicii și serviciile asociate, a rezultat o imagine de ansamblu a unei piețe interne foarte fragmentate, în care statele membre impun frecvent restricții cu privire la serviciile transfrontaliere de jocuri de noroc. Interpretarea normelor naționale nu era întotdeauna clară, iar studiul a menționat aproape 600 de cazuri aduse în fața instanțelor naționale, fapt ce demonstrează insecuritatea juridică semnificativă care afectează piața UE pentru aceste servicii 26.
21 COM(2006) 160, 4.4.2006. În prezent, articolul 2 alineatul (2) litera (h) din Directiva privind serviciile exclude în mod explicit activitățile de jocuri de noroc.
22 La 4 aprilie 2006, Comisia a inițiat anchete cu privire la restricțiile impuse într-o serie de state membre asupra serviciilor de pariuri sportive (IP/06/436). Comisia a fost criticată de către Ombudsmanul European pentru neprelucrarea suficient de rapidă a acestor plângeri, în urma unei plângeri depusă la această autoritate de către Parlamentul European (Cazul nr. 289/2005).
23 151 de notificări referitoare la jocurile de noroc au fost transmise Comisiei în temeiul Directivei 98/34/CE referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 204, 21.7.1998, p. 37), modificată prin Directiva 98/48/CE (JO L 217, 5.8.1998, p. 18), în cursul perioadei 2005-2010. A se vedea de asemenea: http://ec.europa.eu/enterprise/tris/index_en.htm
24 „Study on gambling services in the EU Internal Market” (Studiu privind serviciile de jocuri de noroc în piața internă a UE), efectuat de Swiss Institute of Comparative Law (Institutul Elvețian de Drept Comparat). A se vedea http://ec.europa.eu/internal_market/services/gambling_en.htm
25 (1) loterii, (2) pariuri; (3) jocuri de noroc oferite în cazinouri; (4) jocuri de noroc pe aparate pentru jocuri de noroc amplasate în alte localuri decât cazinourile cu licență; (5) bingo; (6) jocuri de noroc oferite de mass-media; (7) servicii de promovare a vânzărilor constând în jocuri promoționale dotate cu premii de peste 100 000 EUR sau la care participarea este condiționată de cumpărare; (8) servicii de jocuri de noroc operate de organizații caritabile și non-profit recunoscute, în beneficiul proiectelor lor.
26 587 de cazuri, dintre care majoritatea au fost aduse în fața instanțelor germane.
Lasă un răspuns