Statuia unui distribuitor de ziare la Asociaţia Presei din Texas, Austin, SUA
Jurnalismul este activitatea de a transmite ştiri, materiale descriptive şi idei cu ajutorul unui spectru larg de mijloace media. Acestea includ ziarele, revistele, radio şi televiziunea, Internet şi, mai nou, telefonul mobil. Jurnaliştii – fie ei scriitori, editori sau fotografi, prezentatori media sau producători, sunt principalii furnizori de informaţii şi opinii în societatea colectivă contemporană. Conform jurnalistului BBC Andrew Marr, „Ştirile sunt ceea cea jurnaliştii decid prin consens să fie.”
De la începuturile informale ale jurnalismului, în sec. 18, stimulată de apariţia imprimării mecanizate – trecând prin producţia de masă iar în sec. 20 tehnologia comunicaţiilor electronice -, activitatea jurnalistică actuală include mari corporaţii cu extindere globală.
Statutul formal al jurnalismului a variat din punct de vedere istoric, şi este şi astăzi foarte diferit în funcţie de ţară. Statul modern şi structurile ierarhice de putere au văzut în general fluxul nerestricţionat de informaţii ca o ameninţare potenţială şi un inamic. Hitler descria presa ca o „maşină pentru instrucţia maselor„, ideal un „fel de şcoală pentru adulţi” Journalismul în sensul său cel mai activ tinde să fie sprijinit de implicarea cel puţin a atitudinii rezumate de jurnalistul australian John Pilger: „Puterea secretoasă îi indignă pe jurnaliştii care ăşi ac treaba, care dau la o parte ecranele, scormonesc în spatele faţadelor, ridică pietrele. Oprobiul celor sus-puşi este medalia lor de onoare”
Cenzura, restricţiile guvernamentale sau chiar represaliile active asupra jurnaliştilor individuali şi a organismelor neguvernamentale de comunicare continuă să determine fricţiuni frecvente în cele mai multe ţări. Puţine democraţii formale şi niciun guvern autoritarist nu iau măsuri pentru protejarea libertăţii presei implicate de termenul A patra putere în stat.
Creşterea rapidă a tehnologiei Internet, în particular apariţia blogurilor şi a reţelelor sociale, au dus la disiparea sensului tradiţional al jurnalismului şi a categorie, distincte până atunci, în care erau încadraţi practicanţii jurnalismului. Dacă mai adăugăm la acestea şi scurgerea de venituri din publicitate de la media jurnalistică clasică spre Internet, se poate observa tendinţa apariţiei unui nou tip, de jurnalist cetăţean, cu avantajele (restricţionarea informaţiilor fiind astfel mult mai dificilă de către statele poliţienşti) şi dezavantajele sale.
Lasă un răspuns