Liniile, coloanele și diagonalele în șah

Pentru a descrie tabla și poziția pieselor, câmpurile sunt grupate în linii, coloane și diagonale. Aceste elemente sunt esențiale pentru înțelegerea mișcărilor pieselor și a planurilor strategice.

Liniile

Cele opt șiruri orizontale ale tablei se numesc linii. În terminologia internațională de limbă engleză, ele sunt numite ranks.

Liniile sunt numerotate de la 1 la 8, începând din partea jucătorului cu piesele albe:

• linia 1 este cea mai apropiată de Alb;
• linia 2 este ocupată inițial de pionii albi;
• linia 7 este ocupată inițial de pionii negri;
• linia 8 este cea mai apropiată de Negru.

Fiecare linie conține opt câmpuri. De exemplu, linia a patra este formată din:

a4, b4, c4, d4, e4, f4, g4 și h4.

Pionii albi înaintează, în general, de la liniile cu numere mici către cele cu numere mari. Ei pornesc de pe linia a doua și se deplasează spre linia a opta.

Pionii negri înaintează în sens opus. Ei pornesc de pe linia a șaptea și se deplasează spre linia întâi.

Liniile întâi și a opta au o importanță specială. Pe ele sunt așezate inițial piesele principale. Tot pe ultima linie a adversarului are loc promovarea pionilor.

Coloanele

Cele opt șiruri verticale ale tablei se numesc coloane. În terminologia internațională, ele sunt numite files.

Coloanele sunt indicate prin litere mici, de la a la h. Privite din partea jucătorului cu piesele albe, ele sunt dispuse de la stânga la dreapta astfel:

a, b, c, d, e, f, g, h.

Fiecare coloană conține opt câmpuri. De exemplu, coloana e este formată din:

e1, e2, e3, e4, e5, e6, e7 și e8.

Coloanele au o mare importanță strategică, în special pentru turnuri și damă. Aceste piese se deplasează în linie dreaptă și pot folosi o coloană liberă pentru a pătrunde în poziția adversarului.

O coloană pe care nu se mai află niciun pion se numește coloană deschisă. Dacă pe coloană există un pion al unui singur jucător, aceasta este numită uneori coloană semideschisă.

Turnurile sunt deosebit de active pe coloanele deschise. De aceea, în jocul de mijloc, jucătorii încearcă adesea să își așeze turnurile pe astfel de coloane.

Coloanele centrale, d și e, au o importanță specială deoarece trec prin centrul tablei. Coloanele a și h se află la marginile tablei și sunt numite uneori coloane de margine.

În unele texte de șah, coloanele sunt asociate și cu poziția inițială a pieselor. De exemplu, coloana d este numită uneori „coloana damei”, deoarece damele încep partida pe d1 și d8. Coloana e este asociată regilor, care pornesc de pe e1 și e8.

Diagonalele

O diagonală este un șir de câmpuri de aceeași culoare care se ating prin colțuri.

Spre deosebire de linii și coloane, diagonalele nu au toate aceeași lungime. Unele conțin numai două câmpuri, iar cele mai lungi conțin opt.

Cele două diagonale principale ale tablei sunt:

• diagonala a1–h8;
• diagonala h1–a8.

Fiecare dintre ele conține opt câmpuri.

Diagonala a1–h8 este formată din:

a1, b2, c3, d4, e5, f6, g7 și h8.

Diagonala h1–a8 este formată din:

h1, g2, f3, e4, d5, c6, b7 și a8.

Nebunii se deplasează numai pe diagonale. Dama se poate deplasa atât pe diagonale, cât și pe linii și coloane.

O diagonală liberă poate permite unui nebun sau unei dame să exercite presiune de la mare distanță. Uneori, o piesă aflată într-un colț al tablei poate ataca o piesă situată în colțul opus.

Diagonalele lungi sunt deosebit de importante în multe poziții. De exemplu, un nebun plasat pe b2 poate controla diagonala b2–c3–d4–e5–f6–g7–h8. Dacă această diagonală este deschisă, nebunul poate influența o zonă mare a tablei.

Toate câmpurile unei diagonale au aceeași culoare. Din acest motiv, fiecare nebun este limitat la o singură categorie de câmpuri:

• nebunul de câmpuri albe;
• nebunul de câmpuri negre.

Cei doi nebuni ai unui jucător se completează, deoarece împreună pot controla câmpuri de ambele culori.

Centrul tablei

Deși nu este o categorie asemănătoare liniilor sau coloanelor, centrul tablei trebuie cunoscut încă de la început.

Centrul propriu-zis este format din patru câmpuri:

d4, e4, d5 și e5.

În jurul acestora se află un centru mai larg, care include și câmpurile învecinate.

Controlul centrului este unul dintre obiectivele principale ale deschiderii. O piesă plasată în centru poate controla, de regulă, mai multe câmpuri decât aceeași piesă aflată la marginea tablei.

Un cal plasat într-un colț, de exemplu, poate controla numai două câmpuri. Un cal plasat într-o zonă centrală poate controla până la opt câmpuri.

Centrul permite și deplasarea mai rapidă a pieselor de pe un flanc al tablei pe celălalt. Din acest motiv, lupta pentru centru începe de obicei chiar din primele mutări.

Flancul damei și flancul regelui

Tabla poate fi împărțită și în două jumătăți verticale:

• flancul damei, format în principal din coloanele a, b, c și d;
• flancul regelui, format în principal din coloanele e, f, g și h.

Denumirile provin din poziția inițială a damei și a regelui.

Flancul damei este zona în care se află inițial dama, iar flancul regelui este zona în care se află inițial regele.

În timpul unei partide, un jucător poate desfășura acțiuni diferite pe cele două flancuri. De exemplu, poate ataca pe flancul regelui și poate crea un pion trecut pe flancul damei.