Mehedinţi în Evul Mediu

In prima jumătate a sec. XIII, regele Ungariei, Andrei al II-lea, pune stăpânire pe teritoriul dintre Cema şi Olt creând, în jurul anului 1233 Banatul de Severin. Reşedinţa Banatului a fost Cetatea Severinului construită pe locul vechii aşezări Drobeta. Aici au poposit o vreme Călugării loaniţi, aduşi de regele Ungariei; în Diploma loaniţilor din 1247 este amintit Banatul de Severin.
 
 Voievozii români, Basarab I, Vladislav Vlaicu, Mircea cel Bătrân, lancu de Hunedoara, au purtat in titulatura lor titlul de Ban de Severin .Intre secolele XIII-XV, Banatul de Severin, care cuprindea Oltenia, Haţegul şi partea orientală a Banatului, a apartinut fie Ungariei, fie Ţării Româneşti, fiind atacat în câteva rânduri de turci şi chiar de bulgari.
 
 Lupta dintre români şi unguri pentru acest teritoriu s-a dus şi în domeniul religiei. Voievozii români au construit în această perioadă mai multe biserici ortodoxe. Merită amintită Mănăstirea Vodiţa (1370-1374) construită pe timpul lui Vladislav Vlaicu cu sprijinul călugărului Nicodim, care a devenit şi primul stareţ al mănăstirii. Tot atunci s-a înfiinţat la Severin o mitropolie ortodoxă, mutată după 70 de ani la Râmnicu Vâlcea şi s-a construit mănăstirea cetate
 
 Mihai Viteazu a fost Bănişor de Strehaia; pe timput domniei sale Oltenia se numea Ţara Mehedinţiului.